Martirii zilelor noastre

Chiar dacă cei mai mulţi au auzit doar despre persecuţiile creştinilor din primele secole, în zilele noastre mor pentru Hristos, poate, tot la fel de mulţi oameni. Urmăriţi, bătuţi, reţinuţi de forţele de poliţie, închişi, alungaţi din casele lor şi omorâţi, creştinii din zilele noastre încă îşi mai dau viaţa pentru credinţa lor.

Au existat dintotdeauna oameni pentru care credinţa este cea mai mare comoară. Încă mai auzim pe la şcoală cum mii de creştini au fost hăituiţi, torturaţi şi ucişi în timpul împăraţilor romani pentru simplul fapt că, pentru ei, Hristos era "marele Împărat". La acele timpuri ne duce gândul oricând auzim de persecuţii împotriva creştinilor. Astăzi, într-o societate bazată pe toleranţă, în care apărarea drepturilor omului este un adevărat laitmotiv, astfel de cazuri par de neimaginat. Şi totuşi… În lume există 130 de ţări în care să te numeşti creştin înseamnă să nu te bucuri de aceleaşi drepturi ca oricare. Un raport realizat de societatea americană "Pew Research Center" şi publicat cu o lună în urmă dezvăluie un lucru ce ar părea de neimaginat: creştinismul este religia persecutată în cele mai multe ţări. Numărul ţărilor care au sporit restricţiile cu privire la religie din 2006 până în 2009 se ridică la 23. De cealaltă parte, doar 12 dintre ţările lumii oferă o mai mare libertate religioasă. În total vorbim de peste 2,2 miliarde de persoane (adică aproape o treime din populaţia globală), care sunt nevoite să sufere pentru credinţa lor prin restricţii şi ostilităţi. Pe de altă parte, doar 1% din populaţia lumii trăieşte în ţări în care restricţiile cu privire la religie au scăzut în perioada amintită. Studiul mai arată că în perioada 2008-2009, în 101 ţări ale lumii, membrii diverselor religii confruntate cu restricţii şi persecuţii au fost omorâţi, bătuţi, reţinuţi de forţele de poliţie, închişi, alungaţi din casele şi de pe proprietăţile lor. În aproape trei sferturi dintre ţările lumii, indivizi sau grupări au comis acte de violenţă motivate de ura religioasă şi justificate, în unele cazuri, prin legile care restrâng libertăţile religioase. O soartă ascunsă ochilor lumii Supuşi discriminării legalizate, violenţei, închisorii, deportării şi convertirii forţate, soarta acestor oameni rămâne un secret bine ferit de atenţia opiniei publice globale. Tema nu face niciodată prima pagină a marilor publicaţii, deşi vorbim de un fenomen a cărui magnitudine ar cere-o. Totuşi, priorităţile par a fi altele. S-a scris mai mult despre soarta urşilor polari sau drepturile minorităţilor sexuale decât despre soarta acestor semeni. Dintre ţările în care creştinii sunt persecutaţi, unul din primele locuri este ocupat de o ţară comunistă: Coreea de Nord. Cu excepţia a trei biserici reprezentative din capitala Phenian, în restul Coreii de Nord nu mai există mărturie creştină. Cu o cruzime atroce, creştinii sunt urmăriţi, arestaţi şi ucişi fără proces. În Arabia Saudită, ţară preponderent musulmană, evanghelizarea este strict interzisă. Convertirea unui musulman la creştinism reprezintă un pericol mortal, fiind considerată de legislaţia islamică "crimă". Creştinii saudiţi se tem să se întâlnească între ei, pentru că pot şti sigur dacă celălalt este creştin adevărat sau spion. Dacă familia ar fi dată în vileag, părinţii ar fi executaţi prin decapitare cu sabia, iar copiii, renegaţi. Cine părăseşte Coranul trebuie omorât. Acum câteva săptămâni, 24 de oameni au fost ucişi şi multe alte zeci au fost rănite într-o serie de atacuri împotriva comunităţilor creştine din Nigeria. Mulţi alţi creştini sunt dispăruţi, şi se crede că au fost îngropaţi în gropi comune pentru a nu inflama şi mai mult comunitatea internaţională. "Atacatorii au fost chiar soldaţii aduşi aici să asigure protecţia oamenilor!", a mărturisit, pentru Compass Direct News, un martor al dureroaselor evenimente. Tot în aceeaşi perioadă, în Iran, autorităţile au confiscat 6.500 de Biblii din nord-vestul ţării pentru a împiedica propovăduirea Evangheliei. Într-un interviu acordat unei agenţii de ştiri iraniene, Majid Abhari, consilier cu probleme sociale al Parlamentului iranian, a explicat că Bibliile au fost confiscate pentru că "înşală tinerii iranieni cu propagandă falsă". Lucrarea misionară creştină este interzisă în Iran, deşi convertirile la creştinism au crescut în ultimii ani. Mai multe biserici milenare din ţară au fost închise pentru a descuraja convertirile, iar construirea altora noi este strict interzisă. Martorii se tem... În Uganda, o soţie îndurerată a povestit pentru Agenţia umanitară "Open Doors" din Regatul Unit al Marii Britanii povestea tragică a soţului ei, care a fost ucis pentru Hristos acum un an. Francis, un creştin care a fost musulman, a fost atras într-o ambuscadă de către doi falşi prieteni, pentru a fi ucis de către un grup de 20 de musulmani. Şapte suspecţi au fost arestaţi şi acuzaţi de uciderea lui Francis. Dar, datorită intervenţiei unor lideri musulmani influenţi, doi dintre ei au fost eliberaţi pe nedrept. Ceilalţi cinci sunt încă în proces, dar urmează a fi eliberaţi, din cauza lipsei de martori. Nimeni nu îndrăzneşte să mărturisească crima pentru că se tem, după ce au primit ameninţări cu moartea de la extremişti. În Indonezia, peste 10.000 de creştini au fost omorâţi în ultimii ani de către musulmani în campanii de islamizare. În Egipt, copţilor le este interzis prin lege accesul la funcţii politice sau economice importante, accesul la universitatea de elită a ţării şi sunt împiedicaţi în mod legal să pătrundă în rândurile poliţiei şi armatei. Pentru a-şi repara o biserică, creştinii din Egipt trebuie să ceară aprobare de la preşedintele ţării. Televiziunea publică promovează deschis propaganda anticoptă, fără a da drept la replică acestora. Şi în Sri Lanka budistă se pot număra sute de biserici vandalizate şi închise. În India, naţionaliştii hinduşi au incitat sute de atacuri împotriva comunităţii creştine care se află acolo încă din primul secol al propovăduirii creştine. Statul indian are programe de ajutorare pentru castele inferioare şi săracii hinduşi sau budişti, dar nu şi pentru cei creştini. În China comunistă, sute de lăcaşuri creştine au fost închise de autorităţi şi zeci, poate sute de preoţi au fost trimişi în închisori. "Credinţa unei persoane este chiar sursa fiinţării sale" "Este absolut nedrept ceea ce se întâmplă în aceste ţări, la fel ca în vremurile primare ale creştinismului. Dacă este să ne gândim la porunca Mântuitorului de a-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, atunci persecuţiile nu au ce să caute în viaţa societăţii umane dintotdeauna, pentru că toţi oamenii sunt opera lui Dumnezeu, chiar dacă profesează ideologii sau credinţe şi convingeri diferite. Trebuie să respectăm dreptul fiecărui om de a-şi trăi şi mărturisi propria credinţă, fără să atentăm la intimitatea lui, căci astfel atentăm la personalitatea lui, la caracterul său de persoană. Îmi vin acum în minte cuvintele memorabilului poet Rabindranath Tagore: "Religia (credinţa) omului este cel mai intim adevăr al său. Credinţa unei persoane este chiar sursa fiinţării sale". Aşadar, a persecuta pe cineva din cauza religiei sau credinţei lui înseamnă a încerca de fapt să-l dezmembrăm ca fiinţă şi, prin urmare, o înjosire ontologică şi noetică a noastră proprie", spune părintele Răzvan Tatu, preot misionar în Africa de Sud. Evanghelia este un mesaj de iubire, de pace şi de bucurie şi nu reprezintă o ameninţare pentru nimeni, dar acest motiv nu e suficient pentru cei care luptă necontenit pentru asuprirea creştinilor. Deşi torturaţi şi omorâţi, aceşti oameni devin martirii zilelor noastre, căci Însuşi Mântuitorul ne spune: "Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru mine" (Matei 5, 11).