Martorul tăcut al Învierii

În Evanghelii citim că, atunci când a fost înmormântat, Isus a fost înfăşurat într-un giulgiu. În dimineaţa Învierii, ne spune Evanghelia după sfântul Ioan (20,4-8), Petru şi Ioan au alergat la mormânt. Ioan ajunge primul. "Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut".

Mormântul este gol, Isus înviase, iar giulgiul devine un semn de credinţă. Conform tradiţiei foarte vechi, giulgiul sau linţoliul, care se află actualmente la Torino (4,36 m lungime şi 1,10 m lăţime), este pânza care l-a învelit pe Isus. De aproape un secol, oameni de ştiinţă din diverse domenii au făcut cercetări şi teste pentru a verifica autenticitatea lui. În anul 1898, avocatul Secondo Pia din Torino a obţinut aprobarea să fotografieze giulgiul. Developarea filmului a fost un şoc, trezind mult entuziasm. Negativul fotografic arăta imaginea în pozitiv a unui om răstignit, cu o faţă blândă, impresionantă, impunătoare. "Figura era reală, era Domnul nostru, iar eu îl vedeam primul după 19 secole!", avea să exclame Secondo Pia. Pânza vorbeşte despre suferinţa, moartea şi învierea lui Isus. Un trup crucificat apare imprimat în negativ, petele de sânge fiind în pozitiv. Fizicienii americani de la U.S. Air Force, J. Jackson şi E. Jumper, au descoperit că imaginea de pe giulgiu este tridimensională. Este imaginea unui om care a murit prin pironire pe cruce după ce fusese biciuit şi încoronat cu spini. În partea dreaptă a toracelui se vede clar o lovitură care arată că acel om a fost străpuns. Informaţiile de pe giulgiu corespund în mod impresionant cu datele pe care ni le oferă Evangheliile cu privire la pătimirea şi moartea lui Isus. După o deteriorare prin incendiu în anul 1532, Surorile Clarise din Chambery (Franţa) au avut misiunea de a restaura giulgiul în anul 1534. Ca mărturie a rămas un proces-verbal, în care se notează: "Am văzut deasupra acestui mare tablou nişte suferinţe care nu s-ar fi putut închipui niciodată… Uitându-ne la giulgiu pe dedesubt, când era întins pe pânza de Olanda sau pe cadru, vedeam rănile ca şi cum le-am fi privit printr-un geam… Priveam aceste urme dumnezeieşti dându-ne seama că, într-adevăr, El era cel mai frumos dintre fiii oamenilor, cum a spus David în psalmii săi". Odată cu fotografia lui Secondo Pia se pun în mişcare o mulţime de cercetători: biologi, fizicieni, medici, anatomişti, paleontologi, istorici, teologi, iconografi, specialişti în istoria artelor, în istoria culturii… Se studiază modul de ţesere a pânzei, urmele de pe ea, polenul, grupa sangvină a petelor de sânge etc. Chiar dacă unii dintre cercetători se îndoiesc, pas după pas ei confirmă că nu e vorba de o pictură şi că nu poate fi vorba de un fals. Nimeni n-a putut să producă vreo ţesătură asemănătoare şi nimeni nu a reuşit să dea vreo altă explicaţie ţinând cont de cele descoperite. Chipul care se vede pe giulgiu este luminat din interior, el însuşi fiind izvor de lumină. Unii dintre experţi sunt de părere că impregnarea negativului a apărut ca urmare a unei explozii necunoscute din interiorul acestuia. Ca urmare "a arderii" suprafeţei fibrelor prin iradiere infraroşie sau prin bombardarea cu protoni a unei energii a avut loc fixarea imaginii. Ştiinţa nu este în măsură să explice pe deplin mecanismul impregnării imaginii pe ţesătură. "Pe baza proceselor fizico-chimice cunoscute astăzi, putem afirma că imaginea giulgiului nu ar trebui să existe, dar aceasta este reală, chiar în cazul în care nu suntem capabili să clarificăm cum a luat fiinţă", notează savantul J. Jackson. Un articol publicat în revista poloneză "Iubiţi-vă" citează pe specialiştii K.E. Stevenson şi G.R. Habermkas care consideră că procentul de probabilitate ca imaginea de pe giulgiu să nu fie cea a lui Isus este de la 1 la 82.944.000. Pentru a realiza mai bine aceasta, ei au prezentat o comparaţie: "Să ne imaginăm 82.944.000 de bancnote de 1 dolar, suprapuse. Aceasta ar fi distanţa de trei ori mai mare decât distanţa ce separă New Yorkul de San Francisco. Una dintre aceste bancnote este însemnată, iar un om cu ochii legaţi poate încerca o singură dată să o extragă. Probabilitatea găsirii bancnotei însemnate este de 1 la 82.944.000. Concluzia finală este următoarea: giulgiul este o pânză mortuară, în care a fost învelit trupul lui Isus Cristos".