Mărturii ale tinerilor cărășeni, prezenți la sfințirea Catedralei Naționale

Un articol de: Mihai Ciucur - 29 Noiembrie 2018

Mărturiile tinerilor prezenți la un moment istoric sunt dovezi concrete ale faptului că aceștia s-au făcut părtași, cu adevărat, la un eveniment unic, care a marcat pentru totdeauna istoria Bisericii și a poporului român.

Prezentă alături de o delegație de atoriști din Reșița, Oravița și Caransebeș, tânăra studentă Anita Radics - președinte al ATOR Banatul de Munte - mărturisește în cuvinte emoționante sentimentele trăite la acest înălțător moment: „Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului a fost ca o altă zi națională a Ortodoxiei românești. Am venit de departe, ca să fim aproape unii de alții și să simțim împreună cum acest moment trece în istorie, înfăptuindu-se cu adevărat visul regelui României Mari de a înălța un locaș al neamului românesc, la această vreme în care țara și neamul își sărbătoresc Centenarul. Noi am trecut în rândurile istoriei. Am umplut loc și suflete cu emoții, bucurându-ne de această nouă filă care, peste ani, va ajunge în inimile urmașilor noștri, ca o poveste despre momentul în care românii s-au reunit pentru a-și vedea rodul jertfei lor, purtând coroană de sfințire”.

La rândul său, George Lăpădat - vicepreședinte al ATOR Banatul de Munte și cel care a întâmpinat delegația noastră la București, acolo unde studiază începând din acest an - a surprins în cuvinte alese măreția acestui eveniment: „Da, am fost unul dintre aceia care au trăit pe viu momentul istoric al sfințirii. Și nu pot să vă explic emoția - români din toate colțurile țării și din diaspora care se rugau împreună, tineri îmbrăcați în costume populare, ierarhi ai bisericilor surori... Toți eram acolo, într-un cuget, sărbătorind catedrala, neamul și eroii. Nu cred că puteam marca Centenarul mai bine decât prin a dedica un monument atât de mare tuturor acelora care au luptat și au căzut pentru patrie. În contextul unui centenar tulburat de vrajbă, noi ne-am rugat pentru pace. Și lăsați-mă să vă spun - niciodată n-am fost mai mândru că sunt acolo unde sunt!”