Matei 15, 29-30
„În vremea aceea a venit Iisus lângă Marea Galileei și, suindu-Se în munte, a șezut acolo. Și mulțimi multe au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alții și i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, încât mulțimea se minuna văzând pe muți vorbind, pe ciungi sănătoși, pe șchiopi umblând și pe orbi văzând, și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.”
Remedii împotriva păcatelor
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, XI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 216
„Deci când plăcuta obişnuință cu păcatele şi dragostea de bani te asaltează, atac-o şi tu cu gândul acela care spune că vom primi mare răsplată de vom călca în picioare plăcerea cea trecătoare şi spune sufletului tău: Te întristezi cumplit că te lipsesc de plăcere? Nu te întrista! Bucură-te, că îți pricinuieşte cerul! N-o faci pentru om, ci pentru Dumnezeu. Rabdă puțin şi vei vedea cât de mare e răsplata! Rabdă în viața aceasta pământească şi vei primi nespusă îndrăznire! De vom grăi unele ca acestea sufletului nostru şi nu ne vom gândi numai la oboselile virtuții, ci vom socoti şi cununile ei, ne vom depărta repede de orice păcat. Dacă diavolul ne arată ca trecător ceea ce este plăcut şi ca veşnic ceea ce este dureros, şi astfel are putere asupra noastră şi ne stăpâneşte, să facem şi noi contrariul: să arătăm ca trecător ceea ce este dureros şi ca nemuritor ceea ce este bun şi folositor.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXVII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 461
„…păcatul pune pe suflet atâta necurăție că nu o poate curăți toată apa izvoarelor, ci numai lacrimile şi mărturisirea.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLI, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 499
„…cum ne mai putem mântui?, mă poți întreba. Dacă vei întrebuința pentru fiecare păcat doctoria potrivnică păcatului: milostenia, rugăciunile, căința, pocăința, smerenia, inima zdrobită, disprețuirea averilor. Dumnezeu a pus nenumărate căi de mântuire dacă vrem să luăm aminte. Să luăm, dar, aminte şi cu toate doctoriile acestea să ne curățim rănile făcând milostenii, lăsând ura ce o purtăm celor ce ne-au supărat, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, postind după putere, rugându-ne cu inimă curată şi să nu ne facem prieteni cu bogăția cea nedreaptă.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXXVI, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 969-970
„Trebuie deci să facem totul ca să stârpim începuturile păcatelor. Să nu te uiți la păcat că este mic, ci să te gândeşti că ajunge rădăcină de mare păcat dacă nu-l iei în seamă. Iar dacă trebuie să vă spun ceva care să vă minuneze, este că păcatele mari nu au nevoie de atâta luare-aminte ca păcatele mici şi neînsemnate. Însăşi natura păcatelor mari face ca să ne îndepărtăm de ele; cele mici însă, pentru că sunt mici, ne fac să fim nebăgători de seamă şi nu ne îndeamnă să pornim cu hotărâre la stârpirea lor.”