Matei 16, 24–28
„Zis‑a Domnul către ucenicii Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie. Că cine va voi să‑și scape sufletul, îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla. Pentru că ce‑i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind întru Împărăția Sa.”
Cum ne protejăm sufletul
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 204
„Pentru ce lăsăm sufletul să se topească de foame? Şi doar sufletul este mai de preț decât trupul; că dacă pleacă sufletul, trupul rămâne mort. Se cuvine, dar, ca şi sufletului să‑i dăm mâncare bună şi potrivită. Prin necumpătarea noastră, vătămăm şi trupul şi sufletul; pe unul îl îngrăşăm peste măsură, iar pe celălalt îl slăbim prin foamete. Altădată, Stăpânul universului, mâniat foarte tare pe poporul iudeu, l‑a amenințat zicând: Vă voi da vouă, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete de auzirea cuvântului lui Dumnezeu (Amos 8, 11). Altfel spus, ne‑a învățat că foamea de pâine poate slăbi trupul, pe când foamea de cuvântul lui Dumnezeu omoară sufletul. Ei bine, pedeapsa cu care i‑a amenințat Stăpânul pe iudei o atragem acum asupră‑ne cu voia noastră, cu toate că Dumnezeu ne poartă atâta de grijă, cu toate că a rânduit ca, în afară de îndemnurile Scripturii, să avem şi îndemnurile dascălilor. De aceea rog dragostea voastră să scuturați de pe voi orice trândăvie, să vă deşteptați puțin şi să vă dați toată osteneala pentru mântuirea sufletului vostru.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 255‑256
„(...) Nu‑l lăsa (sufletul) să piară de foame, dă‑i şi lui hrana potrivită: citirea Scripturilor şi auzirea cuvântărilor duhovniceşti. Nu numai cu pâine va trăi omul, spune Hristos, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Făcând aşa, vei face o împărțire minunată şi vei gândi cum se cuvine de partea cea mai apropiată nouă. După cum trupului îi dai felurite haine şi ții seamă de vreme în felul îmbrăcămintei, tot aşa şi sufletul! Nu‑l lăsa să umble gol de fapte bune, ci îmbracă‑l cu hainele ce i se cuvin. Făcând aşa, îndată îi vei da curaj şi‑l vei readuce la sănătatea lui firească.
– Care sunt hainele lui?
– Milostenia şi dărnicia cu săracii. Aceasta‑i cea mai frumoasă haină a sufletului; aceasta‑i haina lui strălucitoare. Iar dacă vrei să‑i dai nu numai haine, ci vrei să‑l împodobeşti cum îți împodobeşti trupul, adaugă‑i şi ajutorul rugăciunilor, mărturisirea păcatelor şi nu conteni a‑i curăța fața cu lacrimi necurmate (necontenite).”