Matei 25, 1-13
„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau înțelepte, iar cinci erau neînțelepte. Cele neînțelepte, luând candelele lor, n-au luat cu ele untdelemn. Iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar, mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deșteptat toate acele fecioare și au împodobit candelele lor. Și cele neînțelepte au zis către cele înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi. Deci, plecând ele ca să cumpere, a venit mirele, și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă! Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.”
Fecioria lăuntrică a sufletului
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, A doua convorbire cu părintele Theonas, Cap. VI, 9-10, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 695-696
„(...) Dacă voim să ajungem la acest înalt nume de feciori, trebuie să cultivăm, cu toată puterea minții și a duhului, nestricăciunea, ca să nu cădem în numărul acelor fecioare nebune, cărora de aceea nu le-a fost luată în seamă fecioria, fiindcă s-au păstrat doar să n-aibă legături trupești, și de aceea sunt numite fecioare, dar nebune, fiindcă, lipsind în vasele lor untdelemnul curăției lăuntrice, li se stinge lumina și strălucirea fecioriei trupești. Este de trebuință să aducem căldura și hrana curăției lăuntrice și în omul din afară și să însuflețim neîncetat castitatea prin stăruință în veșnică nestricăciune. Și de aceea fecioarele nebune, chiar dacă sunt fecioare, nu merită să intre în iatacul de slavă al Logodnicului împreună cu cele înțelepte, care și-au păstrat întreg duhul, sufletul și trupul lor fără pată până în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Aceia sunt adevărați și nestricați feciori ai lui Hristos, aceia sunt socotiți minunați și străluciți fameni, nu cei ce se tem și cărora nu le place să desfrâneze, nici cei ce înfrânează nerușinarea, ci cei ce au învins chiar cea mai mică ispită a minții și cele mai slabe ațâțări ale poftei și până într-atât și-au redus acel simț al trupului, ca să zic așa, încât nu sunt atinși nu numai de nici o plăcere, dar nici măcar de cel mai mic fior al trupului.”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Chaeremon, Cap. II, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 514-515
„Se știe foarte bine că nu este de ajuns pentru desăvârșirea purității numai înfrânarea trupească, fără să i se adauge și cea sufletească.”