Matei 3, 13-17 (Botezul Domnului)

„În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.”

De ce S-a botezat Hristos

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 116, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 295

„De această naștere (pătimașă, roabă și silită - n.n.) voind Cuvântul, Care a creat firea oamenilor, să elibereze pe om și să-l readucă la fericirea dumnezeiască, Se face cu adevărat om dintre oameni și Se naște trupește fără de păcat pentru om și Se botează suportând, Cel ce e Dumnezeu după ființă și Fiul lui Dumnezeu după fire, de bunăvoie pentru noi, nașterea spre înfiere duhovnicească, spre golirea de puterea nașterii din trupuri. Așadar, Fiul și Cuvântul, Care ne-a făcut pe noi și e singur împreună-Dumnezeu și împreună-slăvit-cu- Tatăl și cu Duhul, Se face pentru noi cu adevărat om ca noi, din noi, și Se naște trupește fără de păcat și primește să suporte, Cel ce e prin fire Dumnezeu, nașterea din botez, spre înfierea duhovnicească pentru noi.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 150

„...acum la Iordan a împlinit botezul iudaic, dar în același timp a deschis ușile botezului Bisericii; precum atunci la o singură masă, tot așa acum la un singur râu, a săvârșit și umbra, dar a adăugat și adevărul. Numai botezul nostru are harul Duhului; al lui Ioan era lipsit de acest har. De aceea cu nimeni altul din cei botezați de Ioan nu s-a întâmplat minunea aceasta, ci numai cu Acela Care a dat botezul nostru, ca să afli pe lângă cele spuse și aceea că nu curăția celui ce boteza, ci puterea Celui botezat a făcut aceasta. Atunci și cerurile s-au deschis și Duhul S-a pogorât. Deschizându-se porțile cele de sus, trimițând de acolo Duhul și chemându-ne în patria cea din ceruri, Hristos ne duce de la vechea vie­țuire la noua viețuire. Nu numai că ne cheamă, ci ne dă și cea mai mare vrednicie. Nu ne-a făcut îngeri și arhangheli, ci fii ai lui Dumnezeu, fii iubiți; și astfel ne dă să moștenim cerul.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea Întâi, Cap. 10, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 131

„Căci (Fericitul Botezător - n.n.) zice: Eu aduc botezul pedagogic, spălând cu apă pe cei întinați în păcat, spre începutul pocăinței și învățându-i să se ridice de la cele mai de jos la cele mai desăvârșite. Aceasta va veni să o împlinească în mod real Cel pe Care am fost trimis să-L vestesc.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)