Matteo Ricci, apostolul chinezilor

Au trecut patru secole de la moartea marelui apostol al chinezilor Matteo Ricci, preot iezuit de origine italiană. A lucrat 28 de ani ca misionar în China. Împlinirea a 400 de ani de la moartea misionarului s-a aflat, anul acesta, în centrul a numeroase manifestări din întreaga lume.

S-a născut la 6 octombrie 1552, la Macerata, în regiunea italiană Marche, fiind primul dintre cei 13 fraţi. În anul 1561 începe studiile la şcoala iezuiţilor. Între timp îşi ajută tatăl farmacist, care vrea ca fiul său să fie avocat. În anul 1571 intră în noviciatul iezuiţilor la Roma, întrerupând studiile de drept. Studiază filosofia şi teologia, pe lângă astronomie, geografie, cosmologie şi matematică. Este trimis în Orient ca misionar în anul 1577. Împreună cu 13 tovarăşi se îmbarcă la 24 martie 1578 de la Lisabona pentru India. După şase luni, la 13 septembrie 1578, ajunge în Goa. Aici studiază teologia, predă latina şi, în cele din urmă, se îmbolnăveşte grav. Este dus în sudul Indiei, la Cochin, pentru a se îngriji. După însănătoşire, se întoarce la Goa, unde este sfinţit preot la 26 iulie 1580. La 7 august 1582 ajunge în China, unde anunţă Evanghelia la milioane de chinezi. A murit la Pekin (Beijing), la 11 mai 1610. Nu avea nici 58 de ani. Metoda misionară a lui Ricci a constat în a fi chinez printre chinezi, prin studierea limbii, culturii, mentalităţii şi obiceiurilor şi folosirea acestora în transmiterea credinţei. În anul 1583 fondează prima misiune la Sciaochin împreună cu pr. Michele Ruggieri. Pr. Ricci descrie cum au fost primiţi de guvernatorul Wang Pan: "Părinţii au fost primiţi cu multă bunăvoinţă… întrebaţi fiind de guvernator cine erau, de unde veneau şi ce anume doreau; au răspuns că sunt călugări… atraşi de faima Chinei şi că doreau un loc unde să construiască o căsuţă şi o biserică pentru a sluji Dumnezeului lor până la moarte". Totul a început, spre uimirea magistraţilor chinezi, cu construirea unui orologiu care suna la oră. În ianuarie 1584 botează primul chinez, un bolnav abandonat; apoi botează un literat, un tânăr negustor, câteva femei şi mulţi copii ai străzii. După şase ani de la sosirea sa la Sciaochin (1583-1589) se schimbă guvernatorul. Succesorul îl alungă. În august 1589 ajunge la Sciaoceu unde fondează a doua misiune. Aici, ca urmare a agresiunii din partea unui hoţ, rămâne rănit la un picior pentru toată viaţa. În anul 1594 face ceva de neimaginat pentru un european al acelor timpuri: începe să se îmbrace cu hainele chinezilor. Ricci înţelege că ţara în care se afla era o altă lume. Încearcă să se facă înţeles prin patru metode: cunoaşterea limbii, înţelegerea culturii şi a sistemului social care ţin imperiul unit, influenţarea împăratului şi a magistraţilor pentru a ajunge la popor, cucerirea clasei conducătoare cu ceea ce aceasta nu are: cunoaşterea ştiinţei occidentale. Imaginea crucifixului trezea reacţii negative în mintea chinezilor, pentru că nu era compatibilă cu noţiunea pe care o aveau ei despre divinitate: Domn al cerului şi al armoniei. În acelaşi an publică un catehism în limba chineză cu titlu: "Adevărata doctrină despre Domnul cerului". La 29 iunie 1596 deschide a treia misiune la Nancian, capitala Chinei de sud, apoi, după trei ani, a patra misiune la Nanchino. Încearcă, împreună cu pr. Cattaneo şi cu doi novici chinezi, să intre în Pekin la 7 septembrie 1598, dar e constrâns să plece la 5 noiembrie, fiind considerat "străin suspect" din cauza războiului dintre China şi Coreea. Încearcă din nou la 19 mai 1600, dar este oprit la Lintsing şi închis pentru şase luni. Scrie un memoriu împăratului în care arată că este un călugăr din Occident şi doreşte să se pună în slujba lui. Însoţeşte scrisoarea cu numeroase daruri din Occident: picturi, un atlas, prisme de sticlă, clepsidre, orologii etc. La 27 ianuarie 1901 intră în palatul imperial: împăratul este impresionat de daruri, în special de harta globului făcută de Ricci. În anul 1608, împăratul comandă 12 copii pentru el. Pentru prima dată, împăratul descoperă existenţa a noi ţări. Ca răsplată i se permite lui Ricci să stea în Pekin şi să intre în palat pentru a întreţine orologiile. I se asigură, de asemenea, existenţa. Anul 1610 este ultimul al vieţii. După ce obţine permisiunea de a celebra Liturghia în public, începe construirea primei biserici creştine. La 2 mai 1610 se îmbolnăveşte grav. Moare în misiunea din Pekin la 11 mai. A trecut în istorie ca fiind primul străin înmormântat în oraşul împăratului Wan-Li. Cunoscut de chinezi cu numele Li Madou (Înţeleptul din Occident), Ricci nu împlinise 58 de ani. În 28 de ani de misiune, pr. Matteo Ricci a botezat circa 2.000 de chinezi, cei mai mulţi budişti, în timp ce, după cum scria superiorul lui, "a predicat Evanghelia în China la milioane de chinezi".