Medicina regenerativă

În urmă cu un sfert de veac, ideea realizării de organe în mod artificial era mai aproape de ficţiune decât de realitate. Descoperirea, la începutul ultimului deceniu al secolului trecut, a celulelor stem la om a deschis calea unei noi discipline, numită medicină regenerativă.

Celulele stem se pot preleva fie de la embrion, fie din unele ţesuturi ale adultului şi pot servi la realizarea de ţesuturi şi organe care, apoi, pot fi transplantate în organism. Este cunoscută dificultatea de a obţine organe pentru transplant, mărturie fiind lungile liste de aşteptare pentru această operaţie. De câteva decenii, cercetătorii reuşeau să cultive diverse tipuri de celule pe suprafaţă plană, dar nu găsiseră metoda de a face o structură tridimensională, pentru a recrea un organ funcţional. În mai multe laboratoare din lume au existat tentative de a construi din polimeri sintetici "schelete" de organe în care să se dezvolte celulele specifice organului, cum ar fi, de exemplu, inima sau rinichiul. Rezultatele au fost puţin încurajatoare, astfel că se impunea găsirea unei alte căi, mai eficiente. Decât să se sintetizeze un schelet artificial al organului, s-a încercat să se recupereze organe de la animale decedate de puţină vreme şi, prin procedee specifice, să se elimine toate celulele păstrându-se numai "scheletul" organului respectiv. Plasat într-o soluţie nutritivă şi însămânţat cu celule stem, organul se reface şi, după o săptămână, el poate fi transplantat. Acest tip de reciclare biologică a fost realizat pentru prima dată la sfârşitul anului 2008, când o echipă din Barcelona a realizat o grefă de trahee la o femeie atinsă de tuberculoză. Pe o structură de trahee prelevată de la un donator au fost aplicate celule de trahee sănătoasă de la primitoare, după care s-a efectuat transplantul, care a fost o reuşită incontestabilă. Dacă traheea este un tub rigid destul de simplu de reconstituit, mai dificilă este realizarea altor organe. Cu toate acestea, în acelaşi an, o echipă de la Universitatea din Minnesota a realizat o adevărată revoluţie prin reconstituirea unei inimi de şobolan. După prelevarea scheletului inimii de la un animal decedat şi implantarea în această structură a unor noi celule cardiace, s-a observat, spre mirarea şi entuziasmul echipei, că inima nouă a început să bată. Această formidabilă reuşită a fost urmată de alte experienţe la animal, astfel că o echipă din Boston a realizat în premieră un fragment funcţional de ficat, pe care l-a grefat cu succes la şoarece. Nici nu au apucat să se mândrească suficient cu succesul lor, deoarece, două săptămâni mai târziu, specialiştii de la Universitatea Yale au recreat integral plămâni de şobolani, pe care i-au transplantat cu succes. Tehnica prin care se realizează aceste organe cuprinde câteva etape esenţiale, şi anume: organul prelevat de la animalul decedat este ţinut câteva ore într-o baie care conţine un fel de "detergent" care distruge toate celulele. După aceasta, din organ nu rămâne decât un schelet albicios şi translucid, constituit din colagen şi elastină, şi care păstrează forma organului; pe această armătură se plasează celulele stem, care aderă de ramurile existente şi refac organul în forma sa iniţială. Evident, aceşti "detergenţi" diferă de la organ la organ, în funcţie de consistenţa organului. Ceea ce este cu adevărat uimitor este că cercetările pe animale au condus destul de rapid la aplicarea la om. În mai 2010, o echipă spaniolă a prelevat cinci inimi umane, le-a tratat chimic pentru eliminarea celulelor, păstrând arhitectura reţelei vasculare şi a valvelor inimii. Pe această matrice se doreşte transplantarea de celule stem prelevate de la primitor. Această etapă ar putea debuta peste trei ani, iar tehnica ar putea fi aplicată în cardiologie peste aproximativ un deceniu.