Meditația zilei: Camera ascunsă din suflet

Citeam pe internet zilele trecute despre diversitatea halucinantă a mijloacelor de înregistrare audio şi video care există astăzi. Mini-camere ascunse în rever, în stilou, în ochelari, în telefon, pe şapcă, toate destinate să te înregistreze şi să dea publicităţii zone ascunse şi desigur interesante din personalitatea ta. Astăzi orice eveniment e surprins imediat de un telefon mobil, de o cameră de supraveghere atârnată undeva, acolo. Toate locurile din lume au devenit locuri uşor de urmărit, poţi vedea pana din pălăria babei de pe Turnul Eiffel cu Google Earth, te poţi plimba virtual pe strada ta cu vedere din satelit, poţi urmări creşterea cu fiecare clipă a unor pui de corb de pe un acoperiş din Boston. Totul este filmat, totul este la vedere, am spune noi. Orice amănunt, orcât de trivial, trebuie sau poate fi expus vederii gloatei avide de senzaţional. Vedetele în primul rând sunt supuse unei avalanşe de căutări şi de atentate la intimitate, spionate, urmărite peste tot. Mai nou şi oamenii normali, neieşind în comun prin nimic, pot deveni ţinte de curiozitate media prin valoarea profesiei lor, spre exemplu.

Mai pe scurt şi la obiect, nici în gaură de şarpe nu poţi scăpa de ochiul scrutător al lui Big Brother. Atotvederea lui Dumnezeu e imitată monstruos şi deviant în noua societate de consum. Atotştiutorul Creator e concurat - fără succes am zice noi - de noua structură de supraveghere, securitate etc. În împărăţia lui Dumnezeu, tot ceea este ascuns va fi declamat şi judecat la vedere, "de pe acoperişuri" spune Biblia. Astfel, tainele sufletului omenesc vor deveni privelişte pentru miriade de îngeri şi pentru toţi fraţii noştri întru umanitate, prilej de plângere cosmică şi de tânguire nesfârşită. Arhivele securităţii personale vor fi scoase la iveală, chiar şi cele distruse, pentru a spune pe şleau şi dintr-o dată, fără putinţă de erori de interpretare, adevărul absolut despre fiecare fiinţă omenească. Totul va fi cântărit, măsurat de judecata dreaptă şi iubitoare a lui Dumnezeu şi va fi pricină de fericire veşnică, sau, dimpotrivă, de osândire veşnică. Invazia sistemelor de supraveghere electronică, informatică, mass-mediatică, politică et caetera este proorocia că această vreme a adevărului spus sus şi tare de pe acoperişurile lumii se apropie. Suntem din ce în ce mai aproape, trăim înghesuiţi într-un sat planetar, dar ne simţim tot mai singuri, tot mai departe de sufletele celorlalţi. Suntem la un beep distanţă de Americi, dar la o veşnicie distanţă de cer. Aproape de trupuri şi departe de suflete. Sau, mai bine zis, trupurile nu se apropie, ci devin tot mai mari, sub presiunea materiei, iar sufletele tot mai mici, de aceea le vedem aşa departe. Aşa că, ce ne rămâne de făcut? Suntem înregistraţi, ascultaţi, văzuţi, comentaţi de tot mai mulţi ochi electronici în spatele cărora nu ştim ce intenţii bune sau rele se urzesc. Se ştie totul despre noi. "Am devenit privelişte (theatron) lumii şi îngerilor şi oamenilor". Jucăm pe o scenă imensă, luminată absurd de mii de reflectoare, şi nu vedem niciodată spectatorii, din ce în ce mai mulţi şi ascunşi în spatele geamurilor de protecţie. Singurul lucru bun şi drept de făcut este să vieţuim după Adevăr, adică după Hristos. Să nu ne fie ruşine de nimic din ceea ce facem (adică să facem totul bun). Să trăim ca şi cum am fi - şi suntem - în vederea necontenită şi iubitoare a lui Dumnezeu. Camera ascunsă din suflet este cămara Duhului Sfânt, în care iubirea sfântă de Mirele Hristos se prăznuieşte în taină şi aduce nemurirea. Gândurile de pocăinţă, de compasiune şi de iertare nu pot fi înregistrate nici de cel mai profesionist dintre aparate. Aşa că teroarea obiectivelor ascunse nu funcţionează decât acolo unde este ceva de ascuns. La omul bun, milostiv şi credincios, viaţa merge firesc, fără ascunzişuri, în limitele firescului şi ale bunului simţ. Aşa că oricine l-ar vedea, chiar şi în intimitatea propriei case, nu poate vedea decât viaţă plină de Dumnezeu şi rugăciune întrupată, vie şi lucrătoare prin iubire. Suntem înregistraţi, ascultaţi, văzuţi, comentaţi de tot mai mulţi ochi electronici în spatele cărora nu ştim ce intenţii bune sau rele se urzesc. Se ştie totul despre noi. Jucăm pe o scenă imensă, luminată absurd de mii de reflectoare. Singurul lucru bun şi drept de făcut este să vieţuim după Adevăr, adică după Hristos. Să nu ne fie ruşine de nimic din ceea ce facem. Să trăim ca şi cum am fi - şi suntem - în vederea necontenită şi iubitoare a lui Dumnezeu".