Memoriile Arhiepiscopului Vasili Krivoşein, publicate la „Renașterea”

Volumul „Amintiri din două lumi. De la Revoluție la Biserica înrobită”, de Arhiepiscopul Vasili Krivoşein, a apărut recent la Editura Renașterea a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, în colecția „Mari teologi ai secolului XX”.

Prefața Volumului „Amin­­­tiri din două lumi. De la Revoluție la Biserica înrobită” aparține Mitropolitului Ilarion (Alfeyev) de Volokolamsk, preşedintele Departamentului de Relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, iar prezentarea și notele sunt semnate de pr. Serge Model, secretar al Arhiepiscopiei ortodoxe ruse a Bruxelles-ului şi Belgiei. Volumul este tradus din limba franceză de Ciprian Vidican.

Arhiepiscopul Vasili (Krivoşein, 1900-1985) este unul dintre cei mai importanți prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse din a doua jumătate a secolului al XX-lea și o figură marcantă a mișcării ecumenice. În prefața volumului, semnată de Mitropolitul Ilarion (Alfeyev) de Volokolamsk, preşedinte al departamentului de relaţii externe al Patriarhiei Moscovei, este prezentată sintetic viața Înaltpreasfinţitului Basile (Krivoşein, 1900-1985), arhiepiscop ortodox rus al Bruxelles-ului şi al Belgiei, unul dintre prelaţii cei mai marcanţi ai Bisericii Ortodoxe Ruse din cea de-a doua jumătate a secolului XX.

Prelatul, după numele său civil Vsevolod Krivoşein, a fost unul din cei cinci fii ai lui Alexandru V. Krivoşein, ministru al Agriculturii – din 1908 până în 1915 – sub ţarul Nicolae al II-lea), care a refuzat să accepte puciul bolşevic din 1917. În 1920 s-a exilat în Franţa, unde s-a înscris la Facultatea de Litere de la Sorbona, studiind, de asemenea, în profunzime și cu atașament față de patria mamă, istoria Rusiei, spiritualitatea, tradiţiile și ortodoxia rusă.

În 1924, în urma unui pelerinaj în muntele Athos, s-a călugărit, sub numele Basile, la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte unde a făcut parte din Consiliul mănăstirii pe care a și reprezentat-o în „Parlamentul” Muntelui Athos (1942-1945), după care devine membru al „guvernului” acestei republici monastice (1944-1945). Se consacră studiului patrologiei, iar în 1936 îi apare primul studiu. După aproape un sfert de veac în Muntele Athos, în 1951 a fost hirotonit ieromonah şi numit în parohia Oxford.

În cuvântul dinaintea hirotonirii sale, Vasili Krivoşein a spus: „Sunt bucuros să aparţin Bisericii ortodoxe ruse, patriarhiei Moscovei, Biserica mărturisitorilor credinţei creştine care înalţă în întunericul acestei lumi făclia luminoasă a Sfintei Ortodoxii […], cred de asemenea că prin Pronia dumnezeiască şi nu întâmplător ne găsim noi în Europa Apuseană. Avem aici cu toţii sarcina de a mărturisi dinaintea popoarelor Occidentului despre adevărul credinţei ortodoxe, de a o răspândi în mediile eterodoxe, de a colabora la întemeierea şi la întărirea Ortodoxiei apusene în scopul final al unirii întregii creştinătăţi într-o singură Biserică, sfântă, sobornicească şi apostolică” . Arhiepiscopul a rămas în fruntea acestei dioceze timp de douăzeci şi cinci de ani.

În 1959, arhimandritul Basile (Krivoşein) este sfinţit episcop-vicar al exarhatului Bisericii Ortodoxe Ruse în Europa Occidentală. Începând din 1960, se află în fruntea episcopiei ruse a Bruxelles-ului şi a Belgiei. De-a lungul a multe decenii, episcopul Basile a fost un devotat slujitor al Bisericii și un cercetător pasionat, luând parte la numeroase întâlniri interconfesionale. A fost un observator atent al conciliului Vatican II, având numeroşi prieteni catolici, interlocutori din toate zările. Înrădăcinat în tradiţia ortodoxă, în credinţa Părinţilor Bisericii, a fost constant deschis dialogului, conform celor precizate în prefața volumului de Mitropolitului Ilarion (Alfeyev) de Volokolamsk.

Căderea comunismului a făcut posibilă apariţia în Rusia a operei teologice a arhiepiscopului Basile şi a memoriilor sale. Între lucrările sale se află studii patrologice, intervenţii în cadrul unor conferinţe panortodoxe şi interconfesionale, memorii consacrate războiului civil şi armatelor albe, povestiri ale întâlnirilor cu ierarhii Bisericii ruse în perioada persecuţiilor comuniste. De multe ori, tonul său este critic la adresa Bisericii din URSS. Nu a acceptat compromisuri cu politica statului sovietic și a fost unul dintre puţinii care au luat apărarea lui Soljeniţîn şi a protopopului Dimitri Dudko, a celor care protestau împotriva regimului sovietic, fiind astfel supranumit „antisovieticul roşu”, pentru fidelitatea sa neclintită, însă critică, faţă de patriarhia de Moscova.

Dorința de „comuniune cu Biserica mamă”

Conform prezentării făcute de pr. Serge Model, secretar al Arhiepiscopiei ortodoxe ruse a Bruxelles-ului şi Belgiei, principiul călăuzitor al redactării memoriilor a fost, pentru Înaltpreasfinţitul Basile Krivoşein, „Adevărul. Nimic altceva decât adevărul. Tot adevărul care îmi este cunoscut”.

Martor al unor evenimente istorice copleșitoare, precum revoluţia din 1917 şi războiul civil din Rusia, „eroul nostru este cât pe ce să-şi piardă viaţa şi nu-şi datorează salvarea decât, după cum va socoti el, intervenţiei divine. Poate că primejdiile înfruntate şi certitudinea ajutorului lui Dumnezeu vor sta, în parte cel puţin, la temelia opţiunii de viaţă ulterioare”, remarcă pr. Serge Model.
Fără să amintească perioada de la fuga în Franţa din 1920 şi până la întoarcerea în Occident la începutul anilor 1950, după 22 de ani de şedere în Muntele Athos, a doua parte a volumului este consacrată de Înaltpreasfinţitul Basile Krivoşein „memoriilor bisericeşti”, așa cum subliniază pr. Serge Model.

Sunt aici amintiri despre mitropolitul Nicolae (Iaruşevici, 1892-1961) de Krutiţi şi mitropolitul Nicodim (Rotov, 1929-1978) de Leningrad, preşedinţi succesivi ai Departamentului de relaţii externe al patriarhiei Moscovei şi figuri majore ale Bisericii Ortodoxe Ruse (şi ai mişcării ecumenice) din anii 1950-1970. Sunt prezentate, de asemenea, observații cu privire la relaţiile complexe dintre statul ateu sovietic şi Biserica Ortodoxă Rusă, tolerată de regim, relații complexe care se aseamnă unui „joc de șah cu diavolul”, așa cum ilustrează pr. Serge Model.

Deși în emigraţie Biserica ortodoxă rusă se scindase, Înaltpreasfinţitul Basile s-a alipit de Patriarhia de Moscova din dorinţa de comuniune cu Biserica mamă şi pentru o legătură directă cu Rusia şi cu poporul ei, fapt care nu a fost înţeles de toţi şi i-a atras arhiepiscopului calificativul de „antisovieticul roşu”, arată pr. Serge Model.

Un capitol din volumul de memorii este destinat sinodului de la Moscova din 1971 care, în plină perioadă de „stagnare” brejneviană, l-a ales în fruntea Bisericii ruse pe patriarhul Pimen (Izvekov, 1930-1990). La acest eveniment, arhiepiscopul Basile, membru „ex officio” al sinodului, se opune unor măsuri mult prea restrictive.

Tot aici sunt amintite și chestiuni interne ale Bisericii ruse, relaţiile inter-ortodoxe sau ecumenice, culisele conferinţelor panortodoxe de la Rodos şi negocierile secrete care au permis trimiterea unor observatori ortodocşi ruşi la conciliul Vatican II. Sunt evocate figurile unor personalităţi marcante ale vremii, atât din mediul catolic cât și din cel ortodox, precum cardinalii Tisserant, Suenens sau Willebrands, mitropolitul Antoine (Bloom) de Suroj sau arhiepiscopul Chiril de Smolensk (actualul patriarh al Moscovei şi al tuturor Rusiilor).

„Aceste amintiri ale Înaltpreasfinţitului Basile (Krivoşein), care acoperă perioade puţin sau rău cunoscute din istoria Rusiei şi a Bisericii ei, ni se par – atât în partea lor «civilă» cât şi în cea «religioasă» – preţioase pentru înţelegerea acesteia. Şi, pentru a sfârşi, oare nu cardinalului Mercier, primat catolic al acestei Belgii căreia Înalt-preasfinţitului Basile i-a fost episcop ortodox vreme de douăzeci şi cinci de ani, i se atribuie formula: «Ca să ne iubim, trebuie să ne cunoaştem; ca să ne cunoaştem, trebuie să ne întâlnim»?”, arată pr. Serge Model, secretar al Arhiepiscopiei ortodoxe ruse a Bruxelles-ului şi Belgiei, la finalul prezentării sale.