Mici pelerini clujeni la Alba Iulia, oraşul Marii Uniri
Parohia „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca, unde este paroh Nicolae Buda, a organizat, sâmbătă, 7 octombrie, un pelerinaj pentru copiii și tinerii de la Cercul de pictură. Cu această ocazie, copiii au vizitat Alba Iulia, orașul Marii Uniri.
Copiii de la Cercul de pictură al Parohiei „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca, pornesc, în fiecare an, într-un pelerinaj care reprezintă darul oferit de parohie pentru activitatea lor. Anul acesta, însoțiți de părintele Ciprian Taloș, de îndrumătoarele cercului, Georgeta Plăcintar, Sorina Haranguș, Ionela Szabo, Gabriela și Mihaela Greble, și de un grup de credincioși din parohie, micii pelerini au mers în Alba Iulia, orașul Marii Uniri.
Copiii au poposit mai întâi la Catedrala Încoronării, ridicată între anii 1921-1922, simbol al unității naționale unde, la 15 octombrie 1922, au fost încoronați suveranii României, Ferdinand și Regina Maria. Amplasată în partea de apus a Cetății, străvechiul Apulum, Bălgradul evului mediu, are o perspectivă amplă spre Platoul Romanilor, unde cu 99 de ani în urmă, 100.000 de români au dorit Unirea cu țara mamă.
Catedrala are hramurile „Sfânta Treime” și „Sfinții Mihail și Gavriil” şi este așezată în inima Transilvaniei, unde au avut loc evenimente istorice importante: Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul, Tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament în 1648 de Mitropolitul Simion Ștefan, Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, 1785, Marea Unire.
De asemenea, copiii au vizitat Cetatea Alba Carolina, construită între 1715-1738, după instaurarea dominației habsburgice în Transilvania din piatra fostelor cetăți existente aici, ca mod de apărare împotriva otomanilor. Sistemul de apărare are forma unei stele cu șapte colțuri (bastioane). Cea mai impresionantă dintre cele șapte porți de intrare este Poarta a III-a, bogat ornamentată, arătând gloria și măreția Imperiului Habsburgic. Aici copiii au putut urmări spectacolul unic al schimbării gărzii austriece în bătaia ritmată a tobelor. În apropierea celei de-a doua Porți, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan marchează un moment dureros din istoria neamului, unde este celula în care a stat Horea înainte de a fi executat. La 500 de metri de Obelisc, se ridică Biserica „Mihai Viteazul” pe care cu toţii au admirat-o din fața porții de lemn înnegrit, în prezent fiind în renovare. Pe locul acestei bisericuțe de lemn, s-a aflat vechea ctitorie din 1599 a lui Mihai Viteazul, Centrul Mitropoliei Ardealului din secolul al XVII-lea; hramul vechii catedrale era „Sfânta Treime”, simbol al unității celor trei țări românești. Actuala biserică datează din 1988-1992.
Micii pelerini au continuat călătoria pe străduțele îngrijite ale orașului spre Schitul „Sfântul Lazăr” unde au găsit un loc liniștit și binecuvântat, un rai al florilor, cu o desăvârșită ordine. Biserica mare este în construcție şi se află lângă o bisericuță albă, delicată. Pelerinii s-au bucurat de ospitalitatea maicilor care le-au povestit istoria locașului, ctitorit în 1937 de PS Ioan Stroia. În 1989 a fost adusă o biserică de lemn și o obște de călugări, apoi, lăcașul a fost strămutat în 1990, iar în acest loc se ridică o nouă biserică. Următorul loc de popas este Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”, tot o ctitorie a PS Ioan Stroia în 1937. La poalele pădurilor, se ridică o biserică monumentală. Aici este şi o bisericuță de lemn, adusă în 1990 de la Schitul „Sfântul Lazăr”.
Ultima oprire a fost la Biserica „Arca lui Noe” din cartierul Mircești din Alba Iulia, construită între 2007-2015, cu o formă de corabie, cu acoperișul plat, cu streșini late ca puntea unei corăbii, având drept catarg, crucea. Ferestrele sunt plasate sub acoperiș ca o bandă de lumină neîntreruptă, adeverind cuvintele parohului de aici, pr. Jan Nicolae care a spus că „orice biserică este o corabie în care oamenii intră pentru a călători în veșnicie”. Aceasta are pictată pe partea de răsărit Icoana Mântuitorului, iar 15 clopote de diferite dimensiuni, grupate pe un cadru metalic dreptunghiular, sporesc unicitatea acestui locaș.
Pelerinajul în orașul Marii Uniri a luat sfârșit la această biserică, dar în sufletele copiilor și ale credincioșilor care i-au însoțit au rămas cinstirea memoriei înaintașilor care au scris deseori istoria cu jertfa propriilor vieți. Copiii au participat la o lecție de istorie și de religie, trăită pe locul unde s-au împlinit năzuințele de veacuri ale poporului român.