Micul catehism: Ce înţelegem prin cuvintele „vie împărăţia Ta“

Rugăciunea Domnească poate fi împărţită în trei părţi: chemare, cereri şi încheiere. Prima parte, chemarea, nu este greu de identificat, căci sunt primele cuvinte ale rugăciunii: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri“. Partea a doua conţine şapte cereri. „Sfinţească-se numele Tău“ reprezintă prima cerere, iar cea de-a doua cerere e formată din cuvintele: „Vie îm-părăţia Ta“. Aceste cuvinte au o triplă semnificaţie: Dumnezeu să împărăţească peste noi; împărăţia Lui să fie printre noi şi împărăţia Lui să fie în noi.

Adresând lui Dumnezeu cuvintele „vie împărăţia Ta“, creştinii solicită Domnului să le arate împărăţia cerurilor, despre care Mântuitorul a adresat îndemnul: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă!“. Creştinii cer să vie împărăţia lui Dumnezeu, cu scopul ca această împărăţie să se arate, să rodească şi să se dezvolte în sufletele lor. Împărăţia cerurilor se dobândeşte din această lume şi se continuă şi după momentul plecării la Domnul. La Cina cea de Taină, Mântuitorul a spus ucenicilor: „Voi prietenii Mei sunteţi dacă veţi face câte Eu poruncesc vouă“; iar ultima poruncă dată apostolilor a fost: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura“. Cererea „vie împărăţia Ta“ a fost însuşită şi pusă în practică de toţi ucenicii care au respectat aceste porunci. Pentru această împărăţie şi pentru ca ea să fie „vie“, mulţi mucenici şi-au vărsat sângele. Biserica face cunoscută împărăţia cerurilor, însă fiecare creştin are responsabilitatea morală de a o dobândi şi de a-şi aduce propria contribuţie ca această împărăţie să crească, să cuprindă cât mai mulţi oameni care să fie aduşi la cunoştinţa adevărului şi să se mântuiască.