Micul catehism: Ce înţelegem prin harul dumnezeiesc

Lucrarea prin care Sfântul Duh ne uneşte cu Domnul Hristos şi lucrează în sufletele noastre, împreună cu noi, la mântuirea noastră este numită har dumnezeiesc.

În situaţiile în care se vorbeşte de Duhul Sfânt e vorba de lucrarea Duhului. Unde este lucrarea e şi Cel Care lucrează, de aceea, se poate spune că Duhul Însuşi este în noi şi lucrează în noi, fără ca lucrarea însăşi să fie Persoana Lui. Această lucrare a Duhului nu este ceva creat, nu e o făptură, ci porneşte din fiinţa Lui şi, prin urmare, ne uneşte nemijlocit cu Dumnezeu. De aceea se spune că ne mântuim prin har, sau ne unim cu Dumnezeu prin har, sau ne îndumnezeim, sau ne facem dumnezei după har. La această lucrare necreată contribuim şi noi, sfinţirea sufletului fiind o conlucrare între harul divin şi creştin. Lucrarea aceasta, numită har, nu este doar a Sfântului Duh, ci e comună tuturor celor trei Persoane dumnezeieşti, pornind, ca orice lucrare, din fiinţa dumnezeiască, care e a tuturor celor trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De aceea, lucrarea e numit şi har al lui Dumnezeu, sau mai ales al lui Hristos, căci Hristos Îl trimite pe Duhul în noi. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos... să fie cu voi cu toţi“ (II Corinteni 13, 14) sau „Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos“, spunea Sf. Ap. Pavel. De aceea, prin harul care vine în noi, toate cele trei Persoane dumnezeieşti se sălăşluiesc în noi. Dar, întrucat Duhul e Acela Care leagă harul de noi, harul se numeşte, în special, harul Duhului sau chiar Duh, pentru că uşor poate fi numit Cel Care lucrează în locul lucrării Sale. Astfel, a avea cineva Duhul lui Hristos în sine (Romani 8, 9) înseamna a avea harul Duhului Sfânt.