Micul catehism: Ce ne învaţă slujba Aghezmei mici?

Apa sfinţită este un element prin care se manifestă puterea curăţitoare şi sfinţitoare a Sfântului Duh. Rugăciunea de sfinţire a apei este precedată de ectenia mare, care conţine unele cereri speciale. Aceste cereri ne arată că peste apă „se pogoară lucrarea cea curăţitoare a Treimii Celei mai presus de fire“, că apa este „tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică“, iar „prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta ne arată pe noi fii şi moştenitori ai împărăţiei Sale“.

Cea mai importantă parte din slujba Aghezmei celei mici este rugăciunea pentru sfinţirea apei („Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, Cel mare în sfat şi minunat în lucruri...“), care conţine Epicleza (partea de rugăciune pentru invocarea Sfântului Duh): „Şi acum trimite harul Preasfântului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta“. Rostind această formulă de trei ori, preotul afundă mâna dreaptă în apă de fiecare dată, făcând semnul Sfintei Cruci. Acum el închipuie pe îngerul Domnului, care se cobora la scăldătoarea Vitezda pentru a tulbura apa (Ioan 5, 4). La sfârşitul slujbei, preotul stropeşte casa şi pe credincioşi cu Agheazmă mică. Primele dovezi ale existenţei acestei slujbe se găsesc din primele 4-5 secole ale erei creştine, în Constituţiile Apostolice şi în Evhologhiul lui Serapion. Înaintea slujbei Aghezmei mici, sunt trecute o serie de povăţuiri care ne arată importanţa acestei slujbe pentru viaţa creştinilor: prin stropirea cu Agheazmă, „duhurile cele viclene din tot locul se gonesc şi se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi ne îndreaptă spre rugăciune; bolile le goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupescă. Şi, mai pe scurt: toţi cei ce o primesc cu credinţă, iau sfinţenie şi binecuvântare“.