Micul catehism: Ce se cuvine să facem pentru a ne vindeca de patimi?

Pocăinţa sinceră şi decizia fermă de a rupe orice legătură cu păcatul sunt condiţii esenţiale pentru a se obţine iertarea faptelor mărturisite.

Aşa cum pentru îndreptarea şi însănătoşirea morală a penitentului, duhovnicul poate decide îndepărtarea de la Sfânta Împărtăşanie, pentru o anumită perioadă, cu acelaşi scop el poate decide şi amânarea dezlegării de păcate. Creştinii care refuză neîntemeiat să împlinească canonul rânduit de duhovnic nu pot primi iertarea păcatelor, pentru că, prin refuzul lor, se împotrivesc vindecării rănilor lăsate de păcate. Rugăciunea, postul, milostenia, citirea cărţilor de zidire sufletească nu au menirea doar de a-l ţine ocupat pe cel obişnuit cu păcatul, ci sunt, în acelaşi timp, mijloace de întărire împotriva păcatului. Astfel de creştini ezită sau refuză să accepte restricţiile pe care trebuie să le respecte pentru însănătoşirea sufletească şi pentru a se realiza eliberarea de păcat. Îndreptarea nu se poate face doar în minte sau în inimă, ci trebuie dovedită şi în exterior, „prin exerciţii concrete şi reale”, învăţa Tertulian. Biserica dispune şi recomandă variate şi eficiente mijloace pentru prevenirea şi vindecarea patimilor. Unele dintre acestea ţin de Harul divin, pe care-l primim prin Sfintele Taine şi ierurgii, iar altele aparţin în bună parte creştinului. Dintre aceste mijloace, munca fizică şi intelectuală este considerată unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru ferirea şi vindecarea de patimi. Faptele bune, şi în special milostenia, ne scot din starea egoistă în care ne aduce păcatul şi ne deschide faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. „Pocăinţa fără milostenie este moartă şi fără aripi. Pocăinţa nu poate zbura dacă nu are aripa milosteniei”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Este necesară şi primirea dumnezeiescului har, deoarece puritatea se păstrează doar prin prezenţa lui Dumnezeu. Însă, e necesară şi o îndrumare ortodoxă, astfel încât mintea omului să fie eliberată de păcat şi luminată de Duhul Sfânt. Sunt mulţi creştini care se spovedesc, dar, nefiind îndrumaţi corect, nu pot să se elibereze de patimi, pentru că lucrarea patimilor nu este independentă de starea minţii. De aceea, ei rămân nevindecaţi, fac aceleaşi păcate sau reuşesc să scape de unele patimi trupeşti.