Micul catehism: Ce simbolizează Vohodul cel mare (I)

Potrivit unor tâlcuitori ai Sf. Liturghii, Vohodul cu cinstitele daruri este o reprezentare simbolică a luării de pe cruce a Trupului Domnului şi a înmormântării Lui. Asemenea celor doi ucenici, Iosif şi Nicodim, care au dus trupul Domnului în grădină şi l-au înmormântat (Ioan 19, 38-41), preotul slujitor, venind la Proscomidiar, ia sfintele vase cu simbolurile materiale ale Trupului şi Sângelui Domnului şi le duce, printr-o procesiune solemnă, pe sfânta masă, care, din această perspectivă, simbolizează mormântul Domnului.

Actele şi obiectele liturgice care fac parte din ritualul Vohodului dobândesc un simbolism corespunzător momentului. Astfel, aşezarea darurilor de pâine şi vin peste antimisul de pe sfânta masă simbolizează punerea trupului Domnului în mormânt, adică îngroparea Lui. Sfântul Gherman al Constantinopolului consideră că „Sf. Masă este antitipul acelui sfânt mormânt, jertfelnicul şi, desigur, depozitul în care a fost aşezat Sfântul şi preacuratul Trup“. Discul „este în locul mâinilor lui Iosif şi Nicodim, care au îngropat pe Hristos“. Procoveţele sfintelor vase nu mai amintesc de scutecele în care a fost înfăşurat trupul Său, simbolism dobândit la Proscomidie, ci pânzele în care a fost înfăşurat trupul Domnului, la aşezarea în mormânt. Acoperământul cel mare, numit şi „aer“, care se aşează peste sfintele vase, închipuie piatra pusă pentru închiderea mormântului. Tămâierea, care se face după ce se aşează aerul peste sfintele vase, reprezintă aromatele utilizate de Iosif şi Nicodim la ungerea trupului Domnului, înainte de a-l pune în mormânt.