Micul catehism: Ce sunt slujbele bisericeşti

Rugăciunea este modalitatea de a dialoga cu Dumnezeu. De aceea, rugăciunea personală sau individuală poate fi făcută fără a avea o anumită rânduială. Urmând îndemnul psalmistului: „Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea“, creştinul se poate ruga oricând şi oriunde. Îndemnul de a ne ruga îl avem din partea Domnului Hristos („Privegheaţi, deci, rugându-vă în toată vremea...“), iar Sf. Ap. Pavel repetă această recomandare: „Rugaţi-vă neîncetat“ (I Tesaloniceni 5, 17) şi: „Mulţumiţi pururea pentru toate, în numele Domnului nostru Iisus Hristos!“ (Efeseni 5, 20). Deşi creştinul ortodox se poate ruga oricând şi oriunde, se cuvine a sublinia că în cultul particular este bine ca programul de rugăciune să fie stabilit împreună cu preotul duhovnic, care oferă sfaturi ţinând cont de starea duhovnicească a penitentului, de păcatele şi provocările pe care acesta le face cunoscute în cadrul Taine Sfintei Spovedanii.

Rugăciunea făcută de toţi credincioşii, denumită şi rugăciunea obştească a Bisericii, se face urmând un anumit „tipic“, adică după anumite rânduieli stabilite, prin forme şi cuvinte rânduite precis de Sfânta Biserică. Pentru buna desfăşurare a rugăciunii colective sunt fixate anumite momente ale zilei, pe care toţi slujitorii şi credincioşii unei Biserici sunt obligaţi să le respecte. Termenele şi rânduielile sunt aceleaşi pentru toţi, clerici şi mireni. Slujbele bisericeşti sunt rânduieli sau texte de rugăciune care formează cultul public al Bisericii. Prin intermediul lor comunitatea credincioşilor aduce lui Dumnezeu prinosul ei de cinstire, de laudă, de mulţumire, cere şi obţine de la El harul şi ajutorul său. Fiecare slujbă bisericească are un scop precis, care determină forma, structura sau rânduiala specifică fiecăreia.