Micul catehism: Creştinii se roagă pentru autoritatea bisericească şi cea civilă

Utrenia, din pespectiva momentului din zi în care are loc, este slujba care ne aminteşte de Naşterea şi Învierea Domnului, precum şi de patimirile îndurate. Ca slujbă a dimineţii, această rânduială de rugăciune închipuie începutul creştinismului, apariţia luminii şi risipirea întunericului necunoştinţei de Dumnezeu.

Slujba începe cu binecuvântarea mică, pe care preotul o rosteşte din sfântul altar: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...“. Verbul „a binecuvânta“, întrebuinţat în cadrul cultului ortodox, are înţelesul de a lăuda, a mări pe Dumnezeu. Serviciul divin începe cu binecuvântare, adică cu laudă adresată lui Dumnezeu, Cel în Treime mărit. Rânduiala Utreniei este o împletire între elemente ale Vechiului şi Noului Testament, reprezentând perioada de tranziţie de la Legea Veche la cea Nouă. Psalmii profetici care prevestesc venirea Domnului alternează cu imne cântate, precum: „Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă...“ şi sedelne, tropare, antifoane, Laude, care vestesc, slăvesc lucrarea de răscumpărare a Mântuitorului, cât şi viaţa, faptele şi virtuţile sfinţilor care au avut un rol important în propovăduirea Evangheliei în lume. Prima parte a Utreniei are o valoare introductivă şi cuprinde rugăciuni referitoare la autoritatea bisericească şi cea civilă. În Biserica Ortodoxă, primele rugăciuni de dimineaţă respectă recomandarea Sf. Ap. Pavel, din Epistola către Timotei: „...Mai întâi de toate să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii: pentru conducători şi pentru toţi cei ce sunt în dregătorii, ca să ducem viaţă liniştită şi netulburată, în toată cuvioşia şi curăţia“.