Micul catehism: Dumnezeu nu împlineşte întotdeauna cererile creştinului pentru că vrea să-i ofere ceva mai bun

Dacă avem un necaz sau dacă avem nevoie de ceva anume, ne adresăm lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunilor. Sunt, însă, momente când parcă simţim că Dumnezeu nu ne ascultă, nu ne aude, nu răspunde la solicitările noastre.

Adesea Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile pentru că nu suntem vrednici să ne fie împlinite, adică în următoarele situaţii: Ne rugăm fără evlavie şi fără încredere în Dumnezeu („Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo“ - Iacov 1, 6); Nu renunţăm la viaţa păcătoasă („Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă“ - Ioan 9, 31); Rugăciunea e făcută fără stăruinţă sau cerem ceva care nu ne este folositor. „Nu ştiţi ce cereţi!“, a spus Mântuitorul Apostolilor Iacov şi Ioan, care Îi ceruseră să le permită să stea unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. Dumnezeu împlineşte rugăciunile noastre mai repede: 1. când sunt însoţite de fapte bune şi de post; 2. când chemăm mijlocirea sfinţilor şi 3. când sunt făcute de mai mulţi oameni. Cu toate acestea, atât rugăciunea curată, cât şi cea care nu este bine făcută nu se pierde înaintea lui Dumnezeu. Sf. Ioan Gură de Aur ne învaţă că uneori Dumnezeu nu ne dă ceea ce Îi cerem, pentru că intenţionează să ne ofere ceva mai bun şi mai folositor.