Micul catehism: Felurile păcatului

Păcatele personale pot fi uşoare sau păcate grele. Păcate uşoare se numesc acele păcate prin care credinciosul, dintr-o slăbiciune a voii şi a cunoaşterii sale, se abate de la legea morală şi de la calea mântuirii. Ele nu au ca urmare pierderea harului dumnezeiesc, ci numai o slăbire a lucrării harului în sufletul credinciosului.

Cu excepţia Mântuitorului şi a Maici Domnului, nimeni nu a fost scutit de păcate uşoare, nici chiar drepţii: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi“, ne spune Sf. Ap. Ioan. Iar Sfântul Apostol Iacov spune: „Toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul“. Păcatele uşoare nu sunt plăcute lui Dumnezeu şi dacă nu sunt şterse prin pocăinţă, duc la păcate grele. Grele sunt păcatele acelea prin care cineva, cu multă răutate a voii sale, săvârşeşte lucruri oprite de poruncile dumnezeieşti. Păcat greu săvârşeşte cineva şi atunci când nu împlineşte de voie poruncile dumnezeieşti, atitudine care are drept urmare răcirea dragostei faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Păcatele grele sunt de trei feluri: capital, împotriva Duhului Sfânt şi strigătoare la cer. Păcatul desparte pe om de Dumnezeu şi cu cât păcătuieşte omul mai mult, cu atât se depărtează de Cel ce este Lumină şi izvorul vieţii.