Micul catehism: Formula de încheiere a Rugăciunii Domneşti

După formula de invocare „Tatăl nostru Care eşti în ceruri…“ şi după rostirea celor şapte cereri (explicate în ediţiile anterioare ale cotidianului „Ziarul Lumina“), Rugăciunea Domnească mai conţine încheierea: „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor“. Prin formula de invocare, creştinii intră în atmosfera de rugăciune, înălţându-şi duhul către Dumnezeu, iar prin această încheiere doxologică (adică de laudă) ei îşi exprimă încrederea că vor primi ceea ce au cerut prin cele şapte cereri rostite anterior. Este o formă de expunere solemnă a temeiurilor prin care se explică curajul creştinilor de a se adresa Părintelui ceresc cu cererile din rugăciunea care a fost dată de Fiul Său. Dumnezeu este Stăpânul lumii şi tot ceea ce a creat I se supune, de aceea a Lui este puterea şi slava şi nimeni din cer şi de pe pământ nu I se poate împotrivi. Rostirea încheierii Rugăciunii Domneşti pentru creştin, potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, este o formă de a zice: „Îţi cer toate acestea fiindcă pe Tine Te cunosc singur şi adevărat stăpân a toate, cu putere fără de sfârşit, putând face tot ce vrei, având o mărire pe care nimeni nu o poate răpi. Drept aceea, aducem mulţumire Celui ce a binevoit a ne da atâtea bunătăţi şi mărturisim că Ţie Ţi se cuvine toată slava, toată cinstea, ca unuia ce ai toată puterea; Ţie Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, acum şi pururea şi în vecii vecilor“.

În cultul public al Bisericii Ortodoxe aceste cuvinte de încheiere sunt rostite doar de preotul slujitor, indiferent de slujba care se oficiază şi indiferent de momentul din slujbă când are loc rostirea Rugăciunii Domneşti.