Micul catehism: Harul ne e necesar pentru dobândirea mântuirii

Harul este o lucrare necreată a lui Dumnezeu în om, iar prin el Duhul Sfânt lucrează în noi mântuirea. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că fără har nu ne putem mântui: „În har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu“. Harul îi este necesar omului chiar de la începutul vieţii: „Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5). Omul poate face anumite fapte bune, însă nu se poate mântui singur, fără ajutorul lui Dumnezeu. Harul pune începutul mântuirii în om şi este oferit în dar: „Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu; îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus“ (Romani 3, 23-24).

Dar harul nu e de trebuinţă doar pentru a pune început mântuirii omului, ci şi după această etapă. Omul nu se poate întări niciodată în bine astfel încât să nu mai aibă nevoie de har. Binele şi curăţia deplină a omului sunt un rod nu numai al omului, ci şi al harului, nu doar al unuia sau al altuia. Dacă mântuirea şi sfinţirea omului înseamnă unirea lui cu Dumnezeu prin har, se înţelege că pierderea harului înseamnă pierderea mântuirii. Sfântul Apostol Pavel zice: „Deci, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului“ (Efeseni 6, 10-11). Cu toate că harul se oferă în dar de către Dumnezu şi cu toate că fără har nimeni nu se poate mântui, totuşi el nu ne poate mântui singur, ci este necesară şi participarea omului la dobândirea sfinţeniei. Dacă harul ar lucra singur, ar însemna că ne duce fără voia noastră la mântuire. Ar însemna că Dumnezeu ne mântuieşte fără a ţine cont de alegerea noastră. Deci, alături de ajutorul lui Dumnezeu, adică de har, e nevoie ca omul să lucreze, să depună efort pentru a birui păcatul şi a urca pe treptele sfinţeniei.