Micul catehism: Împărţirea slujbelor bisericeşti (I)

Slujbele bisericeşti pot fi împărţite în mai multe categorii, ţinându-se cont de structura sau extensiunea lor, cât şi de scopul sau destinaţia, locul şi timpul în care se oficiază.

În funcţie de mărimea sau lungimea lor, slujbele sunt de trei feluri, fiind deosebite între ele şi prin numirile care li se dau în cărţile de slujbă. Cele mai reduse slujbe ca lungime sunt alcătuite din rugăciuni sau molitfe, citite de preot pentru diferite nevoi ale credincioşilor. Astfel de slujbe sunt: Rugăciune la însemnarea pruncului; Rugăciune la a opta zi după Cununie; Rugăciune (de citit) la temelia casei; Molitfa Sfântului Mucenic Trifon la grădini, la vii şi la holde; Molitfele Sfântului Vasile cel Mare. Unele rugăciuni din această categorie au fost alcătuite pentru a fi citite în cadrul altor servicii religioase mai mari, cum ar fi Rugăciunile la binecuvântarea salciei din Duminica Floriilor. Credincioşii ortodocşi români, în general, întrebuinţează termenul de „molitfă“ pentru rugăciunile rostite de preot din cărţile de slujbă, iar pe cel de „rugăciune“ pentru cele pe care le rostesc credincioşii. Există unele rânduieli care, pe lângă rugăciunea ce reprezintă partea principală, conţin şi imne (tropare, condace), lecturi şi acte liturgice. Astfel de slujbe sunt: Rânduiala Împărtăşirii, Rânduiala Parastasului pentru cei adormiţi, Rânduiala din ziua întâi (după naştere) la femeia lăuză, Rânduieli pentru binecuvântarea şi sfinţirea diferitelor obiecte bisericeşti. Cele mai întinse ca dimensiune sunt slujbele propriu-zise, care, pe lângă rugăciuni, cântări, acte rituale, au în plus Apostol şi Evanghelie. Astfel de slujbe sunt: Taina Sfântului Botez, Sfânta Liturghie, Agheazma.