Micul catehism: Întruparea Fiului - dovada iubirii lui Dumnezeu faţă de om

Învăţătura creştină despre Dumnezeu Fiul este prezentată concis în Simbolul Credinţei, de la articolul al II-lea până la al VII-lea.

În aceste articole se arată că Fiul S-a născut din Dumnezeu Tatăl, „înainte de toţi vecii“, asemenea „luminii din lumină“. El este Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, având aceeaşi fiinţă cu Tatăl. Cel ce a săvârşit lucrarea de mântuire a omului este Însuşi Fiul lui Dumnezeu, iar mântuirea ne-a înfăptuit-o prin întruparea Sa ca om, prin învăţătura şi prin Răstignirea, Moartea Sa pe cruce şi Învierea din morţi, după care S-a înălţat la ceruri întru slavă, de-a dreapta Tatălui. Din iubire, Dumnezeu a creat lumea, însă dovada cea mai puternică a dragostei lui Dumnezeu s-a arătat prin aceea că pe Însuşi Fiul Său L-a trimis în lume, ca om, şi L-a dat morţii pe cruce „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire“. Despre această iubire a lui Dumnezeu faţă de Lume ne-a vorbit chiar Mântuitorul, când a zis: „Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). Sfântul Atanasie, în lucrarea „Despre Întruparea Cuvântului“, arată că, „fiindu-I milă de neamul nostru, înduioşându-Se de slăbiciunea noastră, mişcat de stricăciunea noastră şi nesuferind stricăciunea morţii asupra noastră, ca să nu piară ceea ce a făcut şi ca să nu se zădărnicească lucrarea Tatălui, Îşi ia trup şi acesta nu deosebit de al nostru... şi dă morţii propriul Său trup“