Micul catehism: La Utrenie, preotul se roagă pentru toţi credincioşii

La slujbei Utreniei, în timpul citirii la strană a celor şase psalmi, preotul citeşte în taină cele douăsprezece rugăciuni ale Utreniei. Aceste rugăciuni au un conţinut variat. Ele exprimă mulţumirea de la sfârşitul nopţii şi cererea de la începutul zilei, adresate lui Dumnezeu în numele comunităţii creştine. Preotul se roagă pentru toţi cei prezenţi în biserică la rugăciunile de dimineaţă, precum şi pentru toţi credincioşii care nu se află în acel moment la slujbă: „Vistierul bunătăţilor... toţi ne închinăm şi ne rugăm Ţie, chemând milele şi îndurările Tale... Adu-Ţi aminte, Doamne, de robii Tăi; primeşte rugăciunile noastre cele de dimineaţă, ale tuturor...“ (rugăciunea a cincea). Preotul solicită binecuvântarea şi harul divin, pentru ca, prin luminarea ochilor minţii şi curăţia inimii, să ajungă fiecare credincios a se feri de păcat şi a conlucra la mântuirea lui. Ultima rugăciune sintetizează conţinutul celorlalte unsprezece: „Lăudăm, cântăm, binecuvântăm şi mulţumim Ţie, Dumnezeul părinţilor noştri... Străluceşte în inimile noastre Soarele cel adevărat al dreptăţii Tale; luminează mintea noastră şi simţurile toate ni le păzeşte, ca, umblând în lumina zilei cu bunăvoinţă, pe calea poruncilor Tale, să ajungem la viaţa de veci...“.

Din cuprinsul acestor rugăciuni, în special a şasea şi a opta, se poate constata că ele se citeau odinioară în timp ce afară era încă întuneric: „Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, că toate le faci spre binele vieţii noastre... Că ne-ai odihnit pe noi în cursul nopţii trecute şi ne-ai sculat din aşternuturile noastre...“ (rugăciunea a şasea). Având în vedere semnificaţia Utreniei, preotul slujitor nu apare de la început în faţa uşilor împărăteşti, ci în timpul citirii psalmilor. Acest lucru aminteşte de perioada în care a fost aşteptată venirea Mântuitorului.