Micul catehism: Lucrarea de mântuire a Domnului Hristos

Dacă prin articolul al III-lea din Simbolul Credinţei mărturisim că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca să ne mântuiască, prin articolul al IV-lea spunem cum ne-a mântuit odată ce S-a făcut om, căci a trebuit mai întâi ca Fiul lui Dumnezeu să Se facă om şi apoi să ne mântuiască: „Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat“. Întruparea Fiului lui Dumnezeu a fost în strânsă legătură cu lucrarea de mântuire a oamenilor. Acestea sunt două lucrări diferite care se află într-o strânsă interdependenţă. Lucrarea de mântuire a început cu Întruparea şi s-a realizat prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce şi prin Învierea Lui. Sf. Atanasie ne învaţă că, „după cum un împărat coboară într-un oraş şi îşi ia locuinţă într-una dintre casele din el, nu numai că acest oraş primeşte o cinste mare, dar nici un duşman sau tâlhar nu îndrăzneşte să-l atace, căci chiar şi numai prezenţa împăratului este pentru el o pavăză, tot astfel şi împăratul cerurilor: din moment ce a coborât în ţinutul omenirii noastre şi a locuit într-un trup ca al nostru, toate atacurile duşmanilor contra omului au fost înfrânte, iar stricăciunea morţii, puternică odinioară, a încetat“.

Fiul lui Dumnezeu întrupat a restabilit prin viaţa Sa curată respectul Legii lui Dumnezeu în firea Sa omenească şi prin moartea Sa a răscumpărat pe fraţii Săi de la pedeapsa morţii. De aceea S-a răstignit Fiul lui Dumnezeu pentru noi. Prin toate jertfele de animale dinainte de Hristos oamenii căutau să dea lui Dumnezeu ceva în schimb pentru viaţa lor. Dar vieţile de animale erau de mai puţin preţ decât viaţa lor. De aceea oamenii nu puteau scăpa prin ele. Trebuia o jertfa de acelaşi preţ cu viaţa lor şi chiar de un preţ mai mare decât viaţa lor întinată. Jertfa aceasta a adus-o Fiul lui Dumnezeu ca om, vărsând un sânge mai de preţ decât al tuturor animalelor şi al tuturor oamenilor şi răscumpărând prin el pe oameni de toate păcatele.