Micul catehism: Momentele Liturghiei catehumenilor

Antifoanele sunt trei în cinstea Sfintei Treimi. Antifonul al treilea este alcătuit din Fericiri, prima mare cuvântare, cunoscută şi sub denumirea de Predica de pe munte, ţinută de Mântuitorul Hristos oamenilor (Matei 5, 3-12), în care a zugrăvit cele nouă virtuţi evanghelice. Această cuvântare reprezintă începutul lucrării publice a Domnului. Deschiderea uşilor împărăteşti la sfârşitul Antifonului al treilea arată că Mântuitorul începe să Se arate şi să Se descopere celor care nu-L cunoşteau.

În timpul Antifonului al treilea are loc vohodul mic, adică purtarea solemnă a Sf. Evanghelii, din sf. altar prin mijlocul naosului şi apoi pe sf. masă. Acest ritual este vechi, fiind menţionat în comentariul liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului. Ieşirea slujitorilor Bisericii cu Sf. Evanghelie reprezintă ieşirea Mântuitorului în lume pentru a propovădui Evanghelia. Epifania Domnului a început prin Botezul în râul Iordan, când a fost mărturisit de Tatăl, apoi, prin începerea activităţii de propovăduire a Evangheliei. Sf. Evanghelie, cartea care cuprinde cuvintele şi istoria vieţii Domnului pe pământ, Îl reprezintă pe Hristos Însuşi; de aceea, credincioşii şi slujitorii sf. altar se închină înaintea ei, ca înaintea lui Hristos şi cântă: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos…“. Cântarea „Veniţi să ne închinăm“ este semnul revărsării de bucurie cu care sufletele dornice de mântuire L-au primit pe Mântuitorul când a început predicarea Evangheliei. În timpul ritualului, preotul o sărută în semn de respect, ca şi cum ar săruta mâna sau picioarele Domnului. Luminile care sunt purtate înaintea Sf. Evanghelii simbolizează lumina spirituală adusă de Mântuitorul prin Sf. Evanghelie, iar cei care poartă lumina îi reprezintă pe profeţii Vechiului Testament, care au proorocit venirea Domnului, şi în special îl închipuie pe Sf. Ioan Botezătorul, cel care a pregătit venirea Domnului.