Micul catehism: Patimile îmbolnăvesc mintea

Patima produce o dezorganizare totală în viaţa sufletească a celui stăpânit de ea. „Patimile sunt flăcări de foc mistuitoare şi arzătoare“ (Sf. Macarie cel Mare). Sf. Grigorie Palama apreciază că neînfrânarea este început al patimilor trupului şi boală a sufletului, subliniind că „mintea este prima care suferă“, adică ea este atacată mai întâi. La omul pătimaş, mintea uită rostul ei propriu, de a cunoaşte pe Dumnezeu Cel înrudit cu ea, Care este şi El spirit personal, în stare să satisfacă dorul infinit de cunoaştere.

Sfânta Scriptură descrie unele caracteristici şi situaţii critice ale bolilor minţii. Sf. Ap Pavel ne vorbeşte despre mintea desfrânată, trupească şi despre oamenii „stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr“. În Epistola a doua către Timotei arată că cei care se împotrivesc adevărului sunt „oameni stricaţi la minte“. Referindu-se la un critic din timpul său, Sf. Ap. Pavel afirmă că acesta îngâmfă „zadarnic în închipuirea (mintea) lui trupească, ceea ce arată că atunci când omul se lasă în voia simţurilor este lipsit de lucrarea Duhului Sfânt, având o minte trupească. Mintea care s-a îndepărtat de Dumnezeu este numită „fără judecată“, iar Apostolul îi îndeamnă pe creştini să nu trăiască precum păgânii, „în deşertăciunea minţii lor“. Sfinţii Părinţi ne îndeamnă la păzirea gândurilor şi să fugim de păcat, „ca nu cumva, întunecându-se mintea“, să vedem „unele în locul altora“. Acest întuneric este numit şi „orbire“, deoarece e o adevărată rătăcire a minţii.