Micul catehism: Pavecerniţa - o slujbă de seară a creştinilor din epoca primară

Pavecerniţa face parte din cele şapte Laude şi încheie ciclul slujbelor de seară, săvârşindu-se după Vecernie. Rânduiala Pavecerniţei are două variante: mare şi mică. Pavecerniţa mare se poate oficia în aproape toate zilele Postului Mare, iar Pavecerniţa mică se săvârşeşte în toate zilele din afara Postului Mare, precum şi în unele zile ale acestui post. În general, Pavecerniţa mică se săvârşeşte doar la mănăstiri şi foarte rar la bisericile de enorie. În bisericile parohiale se oficiază Pavecerniţa mare în special miercurea şi vinerea din Postul Paştilor. Rânduiala acestei slujbe se găseşte în cartea numită Ceaslov şi se împarte în trei părţi, spre închipuirea Sfintei Treimi. În prima parte sunt rugăciuni de mulţumire, pentru ziua care a trecut; partea a doua are mai mult un caracter penitenţial, exprimând mărturisirea şi pocăinţa pentru păcatele săvârşite, iar partea a treia conţine în special rugăciuni de cereri, solicitând ajutorul lui Dumnezeu pentru a trece cu bine noaptea care urmează. Din recomandarea scriitorului Clement Alexandrinul (secolul al III-lea), pe care o găsim în lucrarea „Pedagogul“, reiese că slujba Pavecerniţei este o continuare a rugăciunilor de mulţumire pe care creştinii le aduceau lui Dumnezeu, în particular, înainte de culcare, încă din primele trei secole creştine: „E sfânt lucru să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate, înainte de culcare, căci ne-am bucurat de bunătatea şi iubirea Lui de oameni, încât să mergem la somn cu Dumnezeu în suflet“. Despre vechimea acestei slujbe ne vorbeşte şi istoricul Eusebiu al Cezareii, care ne informează că, la începutul secolului al patrulea, cea de-a şaptea Laudă zilnică de rugăciune se săvârşea între masa de seară şi culcare. Probabil, consacrarea acestei slujbe în serviciul divin public al Bisericii a avut loc în timpul Sf. Vasile cel Mare. În lucrarea „Regulile monahale mari“, scrisă între anii 358-362, Sf. Vasile ne oferă cea mai veche menţiune despre rânduiala acestei slujbe. El vorbeşte despre o slujbă intermediară, care se oficia între Vecernie şi Miezonoptică.