Micul catehism: Prezenţa harului e garanţia libertăţii creştinului (II)

Harul, lucrare a lui Dumnezeu în sufletul creştinului, este o stare de prezenţă continuă şi activă a Domnului Hristos, o relaţie dialogică, dinamică, vie. Începutul acestei lucrări are loc prin Sfânta Taină a Botezului. Colaborarea cu lucrarea Duhului începută la Botez este asigurată şi continuată prin ambianţa creştină a familiei, care are un rol important în creşterea duhovnicească a copilului. Lucrarea Duhului în sufletul copilului conduce spre o stare de prezenţă continuă a lui Hristos, care rodeşte în fapte bune, în evitarea păcatelor, într-o stare de puritate, de credinţă vie. Sfântul Simeon Noul Teolog cere Domnului Hristos ca harul să fie înlăuntrul lui, să-l lumineze. Omul este transformat cu timpul prin lucrarea Duhului şi devine o persoană duhovnicească. Toată această lucrare de înduhovnicire durează în om atâta timp cât activitatea Duhului se împleteşte armonios cu participarea omului. De aceea, lucrarea Duhului nu îngrădeşte libertatea omului, ci o potenţează. Prezenţa Duhului este modalitatea prin care omul îşi poate păstra libertatea faţă de păcat. Nu există stare intermediară. Fie omul este colaborator al Duhului spre înduhovnicire, fie este rob al păcatului, şi în această ultimă situaţie îşi pierde libertatea.

Sfântul Simeon vorbeşte chiar de o pecete a harului şi se roagă: „Hristoase al meu, Care m-ai umplut de Duhul Tău dumnezeiesc, dăruieşte până la sfârşit, fără retragere, robului Tău, în întregime harul Tău; nu îl retrage, nu Te întoarce, Ziditorule, nu mă trece cu vederea, odată ce m-ai pus în faţa Ta şi între robii Tăi şi m-ai pecetluit cu pecetea harului Tău“. Înduhovnicirea omului se face în şi prin Sfânta Biserică. Sfântul Irineu afirma că „unde este Duhul, acolo este Biserica şi unde este Biserica, acolo este Duhul Sfânt“. Deci, înduhovnicirea omului se face doar în Biserică.