Micul catehism: Prin rânduiala îmbisericirii, pruncul intră în comunitatea creştină

După momentul citirii celor cinci molitve (două pentru mamă şi trei pentru copil) urmează ritualul îmbisericirii copilului, adică închinarea lui la sfintele icoane, cu introducerea în sfântul altar şi atingerea de colţurile sfintei mese, dacă este băiat, iar numai la icoane, dacă este fată. Preotul ia copilul, face cu dânsul semnul Sfintei Cruci spre răsărit, zicând: „Se îmbisericeşte robul (roaba) lui Dumnezeu (numele copilului), în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh…“, apoi îl închină la icoane, rostind imne în cinstea sfinţilor. Despre Mântuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfânta Evanghelie că a fost purtat în braţe de către Dreptul Simeon. Prin analogie cu cele petrecute la Ierusalim, se săvârşeşte întreaga procesiune a îmbisericirii pruncului până în momentul aşezării lui în faţa uşilor împărăteşti. Ritualul intrării în biserică are importante semnificaţii. Mama care a dat viaţă copilului vine în sfânta biserică şi în numele familiei aduce pe cel nou-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar. Prin acest act copilul intră în legătură cu marea comunitate de viaţă şi de iubire pe care Fiul lui Dumnezeu întrupat o alcătuieşte împreună cu credincioşii Săi. Pruncul este introdus într-o lume nouă pe care a creat-o Domnul Hristos, răscumpărând-o cu Sângele Său. Prin formula de îmbisericire rostită de preot, pruncul este primit între membrii Bisericii, în calitate de „catehumen“ sau de „chemat“.

Prin rugăciunile rânduielilor legate de naştere şi Botez este invocat Dumnezeu pentru iertarea păcatelor, binecuvântarea şi sfinţirea mamei, pentru creşterea sănătoasă a copilului nou-născut. Ele transmit certitudinea că totul s-a îndeplinit cu binecuvântarea şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Bisericii, că atât mama, cât şi copilul au intrat sub aripa ocrotitoare şi sfinţitoare a lucrării Sfântului Duh.