Micul catehism: Prostituţia este una dintre cele opt patimi

După ce a creat pe bărbat şi pe femeie, Dumnezeu i-a binecuvântat zicându-le: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi“. După întruparea Fiului lui Dumnezeu, unirea dintre bărbat şi femeie a fost binecuvântată prin Taina Căsătoriei, una dintre cele şapte Taine care se pot oficia în Biserică. Importanţa pe care Dumnezeu o acordă familiei se poate constata şi din participarea Domnului Hristos la nunta din Cana Galileii, unde a săvârşit prima minune, deşi încă nu sosise momentul să-şi înceapă activitatea publică. Mai târziu, Mântuitorul a precizat caracteristicile căsătoriei creştine: ea poate avea loc numai între un singur bărbat şi o singură femeie, neîngăduind despărţirea lor sau divorţul decât pentru păcatul adulterului, adică al călcării fidelităţii conjugale. Scopul căsătoriei este naşterea de copii şi ajutorul reciproc.

Cuvântul curvie (în greceşte porneia) derivă din grecescul „pernimi“ (perao) şi înseamnă a vinde ceva spre întrebuinţare excesivă, spre exploatare. Astfel, curvia sau desfrânarea desemnează vinderea trupului de către stăpânul acestuia, în scopul dobândirii unui profit de natură materială. Prostituţia este sinonimă cu desfrânarea sau curvia, atunci când se săvârşeşete de persoane sau parteneri necăsătoriţi, sau cu preadesfrânarea sau preacurvia, atunci când actul unirii trupeşti are loc între parteneri care sunt căsătoriţi sau când cel puţin unul dintre ei are acest statut. Aceste forme ale prostituţiei sunt o pervertire a unirii dintre bărbat şi femeie, fiind condamnate dintotdeauna de Biserică. Sf. Ioan Casian, în „Cuvântări duhovniceşti“, prezintă desfrânarea drept una dintre cele opt patimi: „Opt sunt principalele vicii, care otrăvesc neamul omenesc, şi anume: primul este lăcomia la mâncare, ceea ce înseamnă îmbuibarea stomacului; al doilea desfrânarea; al treilea arghirofilia, adică lăcomia sau dragostea pentru bani; al patrulea mânia; al cincilea tristeţea; al şaselea lenea, adică neliniştea şi lehamitea inimii; al şaptelea deşertăciunea, adică vanitatea sau gloria deşartă; şi al optulea trufia“. Aceste patimi sunt adevărate boli spirituale, numite şi „cancerul vieţii morale“.