Micul catehism: Rânduieli bisericeşti în a opta zi după naşterea pruncului (III)

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 18 Iunie 2009

Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, este o rânduială bisericească de sine stătătoare, asemenea rânduielii pentru femeia lăuză, care se oficiază în a opta zi după naştere. În timpul rânduielii pentru punerea numelui, preotul însemnează pruncul cu semnul Sfintei Cruci, la frunte (pentru luminarea minţii şi a gândurilor), la gură (pentru sfinţirea cuvândului şi a suflării) şi la piept (pentru ferirea inimii de poftele şi patimile trupeşti). Urmează o rugăciune specială, în cadrul căreia se pomeneşte pentru primă dată numele copilului la cuvintele: „ Să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta (N) şi să se însemneze Crucea Unuia-Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui“ . Această rugăciune este un fel de pregătire pentru Botez, după cum reiese din textul acesteia: „Şi dă, Doamne, ca numele Tău cel sfânt să rămână nelepădat de el când se va uni, la vremea cuvenită, cu Biserica Ta cea sfântă, desăvârşindu-se prin înfricoşătoarele Taine ale Hristosului Tău“, după care preotul ia pruncul în braţe şi face cu el semnul Sfintei Cruci, cântând troparul şi condacul Întâmpinării Domnului, apoi rosteşte cuvintele pentru încheierea slujbei. Însemnarea pruncului în chipul crucii, semnul biruinţei Domnului asupra morţii, are loc în ziua a opta nu doar pentru respectarea unor prescripţii, ci şi pentru că ziua a opta este simbolul împărăţiei lui Dumnezeu, o realitate la care noi am devenit părtaşi prin moartea şi Învierea Domnului Hristos. Astfel, prin rugăciunea din ziua a opta, Sfânta Biserică întâmpină copilul ca pe o făptură creată în vederea veşniciei alături de Dumnezeu şi sfinţii Săi. Semnul Crucii care i se face înainte de Botez e însoţit, cu anticipare, de „lumina feţei lui Hristos“, precum şi de un nume pe care îl va purta.