Micul catehism: Raţiunea ne îndeamnă să nu credem în astrologie!

Astrologia, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, este definită ca prezicere a viitorului pe baza studierii poziţiei şi mişcării aştrilor, a constelaţiilor sau a unor fenomene cereşti.

În vechime, oamenii considerau că vieţile lor sunt influenţate de stele şi se închinau acestora. Ei le acordau aştrilor un cult de cinstire, aceasta fiind una dintre cele mai veci forme de astrologie. Chiar dacă în zilele noastre au rămas puţini oameni care cinstesc stelele ca pe nişte zeităţi, totuşi, numărul celor care „ghicesc în stele“, al celor care practică astrologia, este foarte mare. În Dogmatica Sf. Ioan Damaschin găsim următoarele precizări: „elinii spun că prin răsăritul, apusul şi prin conjuncţia acestor stele, a soarelui şi a lunii, se conduc destinele noastre. Cu aceasta se ocupă astrologia. Dar noi susţinem că ele sunt semne de ploaie, de secetă, de frig, de căldură, de umezeală, de uscăciune, de vânturi şi de altele asemenea, dar nici într-un caz semne ale faptelor noastre, căci noi am fost făcuţi liberi de Creator şi suntem stăpânii faptelor noastre. Dacă facem toate din cauza mişcării stelelor, facem cu necesitate ceea ce facem: iar ceea ce se face cu necesitate nu este nici virtute, nici viciu. Iar dacă nu am dobândit nici virtute, nici viciu, atunci nu suntem vrednici nici de laude, nici de pedepse. Dumnezeu va fi nedrept dacă dă unora bunătăţi, iar altora necazuri. Apoi Dumnezeu nu ar cârmui şi nici nu ar purta de grijă de făpturile Sale, dacă toate s-ar conduce şi s-ar produce din necesitate. De prisos ar fi raţiunea noastră, căci nu am fi stăpânii nici unei fapte şi în deşert am delibera. Dar negreşit raţiunea ni s-a dat în scopul deliberării; pentru aceea tot ce este raţional este şi liber“.