Micul catehism: Semnificaţiile Vohodului Vecerniei

După cântarea stihurilor de la „Doamne, strigat-am“, rânduiala Vecerniei prevede ca la strană să urmeze o cântare care începe cu „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“. În timpul acestei cântări preotul deschide uşile împărăteşti. Următoarea cântare de la strană va începe cu „Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin“. În timpul acestei cântări are loc „Intrarea mică“ sau „Vohodul mic“, adică o procesiune a preotului pornind din faţa sfintei mese până în mijlocul naosului. Semnificaţiile Vohodului mic (numit şi „ieşire“ cu cădelniţa sau cu Sfânta Evanghelie) sunt puse în legătură cu evenimentul Întruparii Domnului din Fecioara Maria, învăţătură dezvoltată în special în textul care se cântă de către strană în timpul Vohodului.

Deschiderea uşilor împărăteşti înaintea Vohodului simbolizează redeschiderea raiului pentru om, prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu. La vohodul cu cădelniţa, Persoana Mântuitorului este reprezentată de către preot, care, prin punerea felonului, închipuie actul îmbrăcării firii omeneşti sau al Întrupării Fiului lui Dumnezeu. La Vohodul cu Sfânta Evanghelie, Mântuitorul este simbolizat prin această sfântă carte, ca una care cuprinde viaţa şi activitatea Sa de la naştere până la înălţare. Ieşirea preotului din altar înseamnă pogorârea lui Iisus în lume; oprirea în mijlocul bisericii, înclinarea capului şi rugăciunea tainică a „intrării“ amintesc de rămânerea Mântuitorului în mijlocul oamenilor, smerindu-Se până la jertfa de pe Cruce. Sfântul Simeon al Tesalonicului învăţa că „întoarcerea din nou şi intrarea în altar înseamnă că (Domnul) S-a înălţat de pe pământ la ceruri şi S-a suit acolo de unde a venit, cu trupul pe care l-a luat... Vohodul Vecerniei înseamnă totodată şi pogorârea lui Dumnezeu, care va fi în veacul cel de apoi“.