Micul catehism: Semnul Sfintei Cruci este o mărturisire a credinţei

Crucea nu poate fi despărţită de Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, care este „mântuirea păcătoşilor“ (Efeseni 2, 13-22). Prin jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, ea a devenit altarul mântuirii neamului omenesc. Ea este o mărturie a iubirii lui Dumnezeu-Fiul, care din iubire S-a răstignit pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Cinstim Sfânta Cruce nu doar ca arătare a iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni, nu numai ca altar de jertfă, ci şi ca semn al biruinţei prin Înviere. „Că, iată, a venit, prin Cruce, bucurie la toată lumea“, spunem într-una din cântările cultului ortodox. Domnul Iisus a înviat din morţi după ce a murit pe Cruce, şi de aceea suntem îndreptăţiţi să punem în legătură Crucea Mântuitorului cu faptul Învierii Domnului Hristos. Învierea Domnului Hristos dă valoare, pentru noi, jertfei de pe Cruce, iar Crucea devine semn şi al jertfei, dar şi al biruinţei.

Crucea este semnul fiecărui creştin, este cea mai simplă mărturisire a credinţei în Sfânta Treime. Precum soldaţii se cunosc după uniforme, medicii după halatele lor albe, tot astfel şi creştinii adevăraţi se cunosc după semnul Sfintei Cruci. Făcând semnul Sfintei Cruci, Îl mărturisim pe Hristos Cel ce ne-a spus că „o va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri“. Hristos-Domnul a acceptat să fie răstignit pe Cruce pentru păcatele oamenilor, iar creştinii, cinstind Sfânta Cruce şi făcând semnul Sfintei Cruci, mărturisesc credinţa lor în jertfa răscumpărătoare care s-a făcut pe cruce. De aceea, spunem că, făcând semnul Sfintei Cruci, creştinii îşi arată preţuirea faţă de jertfa răscumpărătoare şi faţă de învăţătura Domnului, păstrată şi propovăduită de Sfânta Biserică.