Micul catehism: Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie cuprind descoperirea lui Dumnezeu

Dumnezeu şi-a făcut cunoscută voia Sa omului nu dintr-o necesitate a fiinţei Sale, ci pentru că „Dumnezeu este iubire“, iar iubirea nu poate rămâne izolată. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a comunica cu El. Chiar şi după ce L-a trădat pe Dumenzeu, încălcându-I voia prin păcat, Dumnezeu nu l-a părăsit pe om, Dumnezeu nu a încetat să-l iubească şi nu a renunţat la planul iubirii Sale care L-a determinat să-l aducă la existenţă, să insufle în fiinţa lui „suflarea“ Sa divină. Din această iubire, Dumnezeu S-a descoperit în mod plenar prin Fiul. S-a făcut cunoscut în mod direct, a comunicat „faţă către faţă“, chemându-i pe oameni, pe fiii iubirii Sale în comuniune cu El. De aceea, dacă Dumnezeu ni Se descoperă în Vechiul Testament ca un Stăpân direct, în Noul Testament, prin Fiul întrupat, noi Îl cunoaştem ca pe un Părinte bun şi iubitor. Această deosebire este determinată de faptul că cei din Vechiul Testament se aflau sub robia păcatului care depărtează pe Dumnezeu, pe când prin descoperirea Noului Legământ oamenii sunt beneficiarii milostivirii lui Dumnezeu, ai sfinţeniei şi iertării acordate prin Fiul lui Dumnezeu întrupat şi înviat.

Revelaţia divină se găseşte cuprinsă în Sfânta Scriptură, care conţine Cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspiraţia Duhului Sfânt, dar şi în Sfânta Tradiţie, ca o descoperire orală făcută în mod desăvârşit de către Fiul lui Dumnezeu întrupat. Domnul Hristos nu a scris nici o carte. El a descoperit pe Dumnezeu Tatăl şi voia Lui prin viu grai şi a poruncit Sfinţilor Apostoli, nu să scrie, ci să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu şi să boteze „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. De aceea, Sf. Ap. Pavel precizează: „credinţa este din auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos“ (Romani 10, 17). Sfintele Evanghelii nu conţin tot ceea ce a propovăduit şi a învăţat Mântuitorul prin viu grai. Sfântul Evanghelist Ioan a precizat că „sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris“.