Micul catehism: Sfânta Liturghie - slujba sfinţirii credincioşilor

Sfânta Liturghie a fost dintotdeauna centrul vieţii religioase, în jurul căreia s-au adunat şi s-au organizat comunităţile creştine şi s-au stabilit celelalte slujbe ale cultului creştin.

Urmând porunca Domnului Hristos, Sfinţii Apostoli, apoi şi ucenicii lor, săvârşeau zilnic Jertfa Mântuitorului spre aducere aminte de El. Ei procedau asemenea Domnului, Care, la Cină, înainte de a frânge şi a împărţi pâinea, a binecuvântat, iar când le-a întins paharul, a mulţumit. Deci, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor, când se adunau pentru rugăciune, mulţumeau şi se rugau Domnului să prefacă pâinea şi vinul de pe masa lor în Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge, cu care apoi se împărtăşeau. Acelaşi lucru l-au făcut urmaşii Sfinţilor Apostoli, adică arhiereii şi preoţii, cărora Sfinţii Apostoli le-a transmis harul dumnezeiesc de a oficia această Sfântă Taină. O atenţie deosebită s-a arătat stabilirii rânduielii acestei slujbe şi regulilor care reglementau săvârşirea corectă a ei. Aceste rânduieli şi norme au fost mereu îmbunătăţite şi îmbogăţite, sporindu-se în felul acesta participarea activă şi efectivă a credincioşilor la săvârşirea ei. Grija ca Sfânta Liturghie, ca de altfel întreg cultul divin public ortodox, să fie săvârşită cu toată seriozitatea, cu demnitatea corespunzătoare şi mai ales după rânduiala cuprinsă în cărţile de cult a fost dintotdeauna una dintre preocupările majore şi constante ale ierarhiei bisericeşti. Aşa se explică numeroasele ediţii ale Liturghierului care au apărut în Biserica Ortodoxă Română şi care aduc, fiecare în felul ei, o îmbunătăţire a textului Sfintei Liturghii şi a rânduielilor tipiconale. Scopul Sf. Liturghii este, în primul rând, sfinţirea Darurilor, adică a elementelor euharistice, care se prefac în Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos, iar în al doilea rând, sfinţirea credincioşilor prin împărtăşirea lor cu Sfintele Taine.