Micul catehism: Sfintele moaşte sunt semnul unei vieţi binecuvântate

Adevărul despre neputrezirea sfintelor moaşte, vestit de cuvântul lui Dumnezeu cuprins în Sf. Scriptură, este confirmat şi explicat de Sfânta Tradiţie şi de scrierile părinţilor Bisericii.

Prin Învierea Sa, Domnul Hristos a biruit puterea morţii, şi neputrezirea osemintelor sfinţilor este o confirmare a acestui fapt real. Potrivit învăţăturii creştin-ortodoxe, trupul este nu doar organ al sufletului, ci şi lăcaş al Sfântului Duh. De aceea, şi corpul unui creştin plecat la Domnul este petrecut la groapă cu atâta cinste şi onoruri. Sf. Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre cinstirea deosebită acordată osemintelor Apostolilor Petru şi Pavel de către creştini. Din secolul al treilea aflăm că au fost adunate osemintele Sfinţilor Mucenici Ignatie Purtătorul de Dumnezeu şi Policarp din Smirna de către creştini, care le socoteau ca pe o „comoară scumpă, mai preţioasă decât toate nestematele şi aurul“. Tot din secolul al treilea sunt mai multe informaţii despre cinstirea sfintelor moaşte. Păgânii urmăreau să distrugă trupurile sfinţilor mucenici, aruncându-le în foc sau apă, pentru ca acestea să nu fie găsite de către creştini pentru cinstire. În secolul al IV-lea, multe moaşte ale sfinţilor au fost descoperite, după ce ele fuseseră ascunse de păgâni. Minunile săvârşite prin osemintele unor creştini dovedeau că acestea sunt sfinte moaşte. Când au fost dezgropate moaştele Sfinţilor Mucenici Ghervasie şi Protasie, Sf. Ambrozie arăta: „Voi singuri i-aţi văzut pe mulţi care s-au vindecat pe loc, numai atingând cu mâinile veşmintelor sfinţilor“. Sf. Vasile cel Mare, în cuvântarea dedicată Sfântului Mucenic Mamont, afirma: „Toţi cunosc minunile prin care sfântul mucenic dăruia unora sănătate, altora viaţă“.