Micul catehism: Sfinţii Apostoli, primii slujitori ai cultului creştin

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 03 Septembrie 2009

Cultul creştin-ortodox se întemeiază pe jertfa răscumpărătoare a Domnului Hristos, adusă pe crucea de pe Golgota, şi reactualizată în Biserică de fiecare dată când se oficiază Sf. Liturghie, sub forma nesângeroasă. Această jertfă se săvârşeşte prin lucrarea ierarhiei bisericeşti, adică a slujitorilor bisericeşti sfinţiţi în cele trei trepte: episcop, preot şi diacon.

Domnul Hristos este mare Preot sau Arhiereu veşnic, care şi-a îndeplinit oficiul de mare preot mai ales prin jertfa de pe cruce, punctul culminant al activităţii Sale răscumpărătoare. „Arhiereu sfânt, fără prihană şi mai presus decât cerurile“, cum îl numeşte Sf. Ap. Pavel, Hristos Domnul este Preotul suprem prin care se aduce lui Dumnezeu întreg cultul Bisericii. El a întemeiat cultul Legii Noi şi a rânduit persoanele care să-l săvârşească după înălţarea Sa la ceruri, învestindu-le cu dreptul şi puterea harică necesare pentru aceasta. La Cina cea de Taină, când a întemeiat Sf. Euharistie, Mântuitorul a dat poruncă Sf. Apostoli de a o săvârşi neîncetat, spre pomenirea Lui: „Aceasta (să) faceţi spre pomenirea Mea!“. Prin această poruncă, Domnul i-a rânduit de Sf. Apostoli drept preoţi ai religiei celei noi, împuternicindu-i să săvârşească Jertfa euharistică, apoi le-a dat puterea şi harul iertării păcatelor (Ioan 20, 23), dreptul de a învăţa şi de a boteza Matei 28, 19-20). Astfel, Sf. Apostoli au fost primii slujitori ai cultului creştin, după cum ne învaţă şi Sf. Ap. Pavel: „Aşa să ne socotească pe noi orişice om, ca pe nişte slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu“. Învestirea lor definitivă cu puterea de a săvârşi lucrările sfinte a avut loc la Cincizecime, când Sfântul Duh S-a coborât asupra Sf. Apostoli, sub forma limbilor de foc, moment din istoria Bisericii care este socotit începutul slujirii preoţeşti.