Micul catehism: Utilizarea icoanelor în cult este din vremea Sfinţilor Apostoli

Există unii istorici care consideră că icoanele au apărut în cultul Bisericii de-a lungul timpului, datorită presiunilor exercitate de credincioşii proveniţi dintre păgâni. Această idee nu este nouă, ci s-a mai întâlnit şi la iconoclaştii secolelor VII-IX. Acestora, Părinţii Bisericii le-au prezentat dovezi care indică clar că icoanele sunt de origine apostolică. La Sinodul VII Ecumenic, s-a stabilit că „tradiţia pictării icoanelor exista încă din vremea propovăduirii apostolice“. Sf. Vasile cel Mare, în Epistola 360, arată că „Sfintele icoane (...) ne-au fost transmise de Sfinţii Apostoli, (...) n-au fost oprite şi (...) sunt reprezentate în toate bisericile noastre“. Sf. Gherman al Constantinopolului, în Epistola către Ioan de Synada, face cunoscut că icoanele au existat de la începutul Bisericii, iar utilizarea lor în cult nu a fost combătută de nici un Sinod Ecumenic.

„Înscrierea sau punerea în icoană a lui Hristos nu e iniţiativa noastră. Ea e contemporană cu propovăduirea evanghelică“, consideră Sf. Nichifor Mărturisitorul. De altfel, nu doar Tradiţia oferă argumente ale utilizării şi cinstirii icoanelor, ci şi Sfânta Scriptură. Despre Fiul lui Dumnezeu, Sf. Ap. Pavel spune că este „chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut“. Dumnezeu a creat pe om după „chipul şi asemănarea Sa“ (Fac 1, 26). De aceea, Sf. Ioan Damaschin afirmă că Dumnezeu este Cel dintâi Care a făcut icoane. Acelaşi sfânt părinte arăta creştinilor din vremea sa că Dumnezeu a comunicat evreilor prin cuvânt şi nu le-a permis să facă icoane, pentru a-i feri de păcatul idolatriei. Dar, în Noul Testament comunicarea s-a făcut nu doar prin cuvânt, ci şi „în chip“. Cel care era nevăzut, Fiul lui Dumnezeu, după întrupare S-a făcut văzut ochilor trupeşti. Iar „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit. (...) am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos“, spune Sf. Evanghelist Ioan. Întruparea Domnului a fost şi rămâne principalul argument al reprezentării lui Dumnezeu în icoane.