Micul catehism: Vecernia conţine rugăciuni din perioada primară a Bisericii

Cultul ortodox conţine numeroase cântări şi lecturi din anumite cărţi ale Noului şi Vechiului Testament. În această categorie se încadrează şi paremiile, citiri care urmează prochimenului. De cele mai multe ori, paremiile se întâlnesc în rânduiala Vecerniei sărbătorilor din perioada Octoihului şi a Penticostarului. Cuvântul grecesc „paremia“ înseamnă proverb, parabolă, pildă şi face referire la cartea biblică Proverbele lui Solomon. De-a lungul timpului, denumirea de paremie s-a generalizat şi a desemnat toate lecturile biblice folosite la Vecernie, după prochimen. Numărul paremiilor variază în funcţie de însemnătatea sărbătorii respective; la Vecernia sărbătorilor din perioada Octoihului şi a Penticostarului sunt, de obicei, trei paremii.

După paremii, rânduiala Vecerniei sărbătorilor conţine ectenia: „Să zicem toţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru...“, apoi rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi...“. Vecernia zilelor obişnuite prevede paremie, apoi rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne...“. Prin structura ei, această rugăciune arată a fi folosită din perioada primară a Bisericii, evidenţiind smerenia şi evlavia caracteristică rugăciunilor din perioada menţionată. După rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne...“ urmează ectenia cererilor („Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnului“). Existenţa acesteia în slujba de seară este tot din vechime, fiind descrisă în secolele IV-V în lucrarea „Constituţiile apostolice“. Rugăciunea plecării capetelor, pe care preotul o rosteşte în taină, după ectenia cererilor, este la fel de veche. Acum preotul se roagă pentru întreaga comunitate creştină, adresând cereri specifice timpului serii: „(...) Pe aceştia păzeşte-i în toată vremea, în seara de acum şi în noaptea ce vine, de tot vrăjmaşul şi de toată lucrarea cea potrivnică a diavolului, de cugete deşarte şi de gânduri rele“.