Micul catehism: Viaţa creştinului are mai multe etape ale creşterii duhovniceşti

Viaţa creştinului trebuie să fie viaţă în Hristos şi după modelul arătat de Hristos. Sf. Ap. Pavel semnala creştinilor din Efes că trebuie să ajungă „la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos“, „ca să nu fie copii duşi de valuri“. Aceste cuvinte ne arată că viaţa în Hristos are o naştere, o pruncie, o creştere şi o stare a bărbăţiei în virtute (a desăvârşirii sau a sfinţeniei).

Naşterea la viaţa întru Hristos are loc prin Taina Botezului, când cel botezat primeşte harul mântuitor al Duhului Sfânt şi pe Hristos. Ea constă în ştergerea reală a păcatului strămoşesc, precum şi a păcatelor personale săvârşite până în momentul botezului şi sădirea de viaţă nouă, spre sfinţenie. Prin botez are loc omorârea omului vechi, slujitor al păcatului şi naşterea omului nou, trăitor în şi cu Hristos. Această învăţătură o găsim explicată în Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (capitolul VI): „Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hrisots ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?... Aceasta ştiind, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului… Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos, Domnul nostru“ . După momentul Botezului, creştinul este în starea de „pruncie duhovnicească“, fie că este copil, fie că este mai înaintat în vârstă. El poate săvârşi binele, căci voinţa lui a fost scoasă din legăturile păcatului, însă este neîntărit duhovniceşte. Are credinţa în Hristos, dar îi lipsesc deprinderile în cele bune, adică virtuţile. De aceea, toţi creştinii trebuie să se implice în transformarea lor lăuntrică reală prin săvârşirea faptelor bune, prin vieţuirea duhovnicească în Hristos.