Milostivirea ocrotitoare a Născătoarei de Dumnezeu

„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.” (Luca 10, 38-42 și 11, 27-28)

„Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriți fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, și, căutând la preacinstită icoana ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ și ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.”

Troparul Praznicului (glasul al 4-lea)

 

„Fecioara, astăzi, înainte stă în Biserică și, cu cetele Sfinților, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu Ierarhii se închină, și Apostolii cu Prorocii dănțuiesc; că pentru noi, roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”

Condacul Praznicului (glasul al 3-lea)

 

Istoricul Praznicului

Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului își are originile în spațiul grecesc, unde la începuturile ei a fost prăznuită, cu mare evlavie, mai ales de către călugării de la Sfântul Munte Athos. Ziua prăznuirii acestei sărbători este 1 octombrie (sau 14 octombrie, potrivit calendarului iulian). În spațiul slav, praznicul Acoperământului Maicii Domnului este cunoscut cu denumirea de Pocrov¹. În Biserica Ortodoxă a Greciei și în parohiile grecești din diaspora această sărbătoare este prăznuită, începând cu anul 1952, în ziua de 28 octombrie².

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 2014, înscrierea acestei sărbători cu cruce roșie în calendarul bisericesc, începând cu anul 2015³.

Conform tradiției creștin-ortodoxe, Maica Domnului s-a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicului acestuia, Epifanie, în secolul al 10-lea, în timpul împăratului Leon al VI-lea, Filosoful sau cel Înțelept (886-912), la o slujbă de priveghere de toată noaptea pentru cinstirea Născătoarei de Dumnezeu⁴. Această priveghere a avut loc în biserica din cartierul Vlaherne, aflat în suburbia cetății Constantinopol.

Vreme de aproape un mileniu, această biserică, numită a Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne, a fost una dintre cele mai importante biserici ale Constantinopolului, alături de Sfânta Sofia, precum și un centru major al cinstirii împărătești acordate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Biserica aceasta a fost construită între anii 450 şi 457, de către împărăteasa Pulcheria (450-453) și împăratul Marcian (450-457). Acolo se păstrau veșmântul (că­ma­șa), acoperământul capului și al umerilor (gr. maphorion) și o parte din brâul Maicii Domnului, aduse de la Ierusalim, în anul 473, potrivit tradiției, în timpul împăratului Leon I (457-474), care a înfrumusețat biserica din Vlaherne și i-a oferit mai multe proprietăți; acolo era cinstită icoana Theotokos Vlahernitissa; acolo, în anul 626, s-a făcut consacrarea liturgică a Imnului Acatist al Bunei Vestiri; acolo, în anul 843, a început, cu priveghere de noapte, sărbătoarea Duminica Ortodoxiei⁵; acolo, în palatul imperial de lângă biserică, a avut loc, în anul 1351, Sinodul care a aprobat teologia energiilor necreate a Sfântului Grigorie Palama (†1359)⁶. Însă, acea biserică mare, imperială (care la anul 1404 avea dimensiunile: 90 m lungime și 36 m lățime⁷), a fost distrusă de un incendiu în anul 1434⁸, iar biserica modestă existentă azi pe acel loc a fost construită în anul 1867⁹.

***

Arătarea Maicii Domnului în biserica din Vlaherne, care a generat praznicul Acoperământului Maicii Domnului, a avut loc probabil în anul 910, potrivit tradiției, în timpul unei privegheri de toată noaptea, săvârșită în cinstea Maicii Domnului, „la întâia zi a lunii octombrie și de față stând mulțimea poporului”, sâmbătă spre duminică, cam pe la orele 4 dimineața. Atunci, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos (care era de naționalitate slavă sau, după alte surse, scită¹⁰) și ucenicul său, Epifanie, au văzut pe Maica Domnului în văzduh, însoțită de Sfinții Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul, urmată de un alai de îngeri și sfinți îmbrăcați în haine albe. Alaiul s-a îndreptat spre amvon, unde Maica Domnului a îngenuncheat și a început să se roage vreme îndelungată în lacrimi pentru toți credincioșii creștini. Maica Domnului „strălucea de lumină ca soarele și acoperea poporul cu cinstitul ei omofor” (gr. maphorion: acoperământul capului și al umerilor). Sfântul Andrei l-a întrebat atunci pe ucenicul său, Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”, iar Epifanie i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, și mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaș cu cinstitul ei omofor, ce stră­lucește mai mult decât soarele”¹¹.

Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului are elemente liturgice similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Domnului, însă nu are Înainte-prăznuire și Odovanie.

În mod deosebit, această sărbătoare, care a intrat în cultul Bisericii în amintirea minunii arătării Prea­sfintei Născătoare de Dumnezeu în biserica din Vlaherne, ne descoperă multe înțelesuri du­hov­nicești ale rugăciunilor Mai­cii Domnului pentru cre­dincioșii care o cinstesc și cer ajutorul ei. De altfel, chiar la începutul slujbei acestui praznic ne rugăm Maicii Domnului: „Acoperă-ne și acum, Doamnă, pe noi, cu omoforul milei tale”, fiind încre­dințați că: „Pe cetatea, care te cin­steș­te și după datorie te mărește, o acoperi, Preacurată, cu cinstitul tău omofor și o aperi de năvălirile celor potrivnici, de foamete și de cutremur și de războiul cel dintre frați, Fecioară, ceea ce ești neispitită de nuntă, dumnezeiască ­Mireasă, acoperământul și apărarea oamenilor.”¹²

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (1903-1993) a dezvoltat o profundă teologie despre rugăciunile Maicii Domnului ca acoperământ ocrotitor al creștinilor care-i cer mijlocirea către Fiul ei, Domnul Iisus Hristos. Sfântul Părinte spune că „unirea rugăciunii Maicii Domnului către Dumnezeu și a ajutorului de la Dumnezeu către noi ce ne vine prin ea și-a găsit o expresie simbolică, în cultul Bisericii ortodoxe, în vorbirea ei frecventă a acestuia despre «acoperământul» Maicii Domnului, ținut de ea întins peste noi spre apărarea noastră de toți vrăjmașii și de toate nevoile, ca și spre ajutorarea ce ne vine prin el.”¹³

De aceea, la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului îi cântăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: „Bucură-te, înfrumu­se­țarea Bisericii cea minunată și acoperământul cel preamărit a toată lumea! Bucură-te, ajutătoarea în războaie a credincioșilor îm­părați și scutul ostașilor! Bucură-te, acoperământul și apărătoarea noastră!”¹⁴

Sfântul Părinte Dumitru Stă­niloae mai precizează că rugăciunea îl unește pe omul rugător cu Dumnezeu. Iar credinciosul creștin are șansa mijlocirii rugăciunilor sale către Dumnezeu prin Maica Domnului. Ea este cea mai fierbinte rugătoare pentru noi, oamenii, către Domnul Iisus Hristos, datorită inimii ei de mamă a Lui.

Icoana praznicului Acoperământului Maicii Domnului o înfățișează în partea superioară pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o mare aureolă luminoasă. Ea ține pe brațele ei întinse un omofor (văl sau voal care acoperă capul și umerii), ce simbolizează ocrotirea pe care ea o oferă cre­dincioșilor creștini. Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae precizează că „Acoperământul Maicii Domnului este strălucitor de lumină, pentru că el alungă dimprejurul nostru și din noi întunericul irațional al patimilor și viforul ispitelor, dar și pentru că prin el străbate ca printr-un nor străveziu lumina soarelui Hristos”¹⁵. De aceea, la slujba praznicului cântăm: „Mai mult decât razele soarelui, luminezi cu omoforul tău, cel ce strălucește, Biserica și poporul, și izgonești întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău și Dumnezeului nostru.”¹⁶

Tot în icoana praznicului, de o parte și de alta a Maicii Domnului se află îngeri și sfinți: Apostolii, Ioan Botezătorul, Nicolae etc. Mai jos, este reprezentat Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, arătând spre Fecioara Maria și întorcându-se către ucenicul său, Epifanie. De remarcat este că Maica Domnului întinde acoperământul (vălul) sau omoforul ei peste lume cu mâinile sale înăl­țate la rugăciune, fiind înconjurată în această rugăciune ocrotitoare a ei de cetele îngerilor și sfinților, deoarece ea este „mai ­înaltă decât toate cele cerești și pământești, mai mărită decât heruvimii, mai cinstită decât toată făptura” și „apărătoare și acoperământ puternic”, dăruită de Hristos neamului nostru¹⁷.

 De asemenea, Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae arată că „Maica Domnului ne păzește sub acoperământul rugăciunilor ei nu numai în timpul vieții noastre pământești, ci și în clipa morții, întărindu-ne față de frica ce ne-o produc arătările duhurilor rău­tății și dându-ne îndemn la pocă­ință pentru păcatele din timpul vieții și prin aceasta încredere în mila lui Hristos.”¹⁸

În încheiere, amintim că o rugăciune adresată Maicii Domnului, ca ocrotitoare și acoperământ, este foarte familiară creștinilor orto­docși, și anume: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăvește pe noi, una curată și binecuvântată”¹⁹. Aceasta este considerată ca fiind cea mai veche rugăciune dedicată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după ce textul ei scris în limba greacă a fost descoperit, în anul 1917, pe un papirus din Egipt, datând din jurul anului 250 d.Hr.²⁰ În zilele noastre, acest imn este cântat în Biserica Ortodoxă la sfârșitul Vecerniei în timpul Postului Paști­lor, precum și în rugăciunile creștine orientale și în messa romano-catolică.

Așadar, creștinii ortodocși au considerat întotdeauna mijlocirea Maicii Domnului către Fiul ei, Mântuitorul Hristos, ca fiind acoperământ și scut al credincioșilor împotriva vrăj­mașilor văzuți și nevăzuți.

Să căutăm necontenit milostivirea ocrotitoare a Maicii Domnului și să ne rugăm ei, rostind cuvintele Luminândei sărbătorii de astăzi: „O, Preasfântă Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, aco­peră-ne pe noi cu minunatul tău Omofor, păzind pe popor de toată ­răutatea; tu, pe care minunatul Andrei te-a văzut în biserica din Vlaherna ­rugându-te, trimite-ne și acum, Doamnă, mila ta cea mare”²¹, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin!

 

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Predică la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie).

 

Note:

¹ Ene Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană, Caransebeș, 2001, p. 370.

² Ziua de 28 octombrie are statut de sărbătoare națională în Grecia. Sărbătoarea aceasta comemorează respingerea atacului trupelor armate fasciste italiene asupra Greciei, care a avut loc în 1940, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Poporul grec consideră că Maica Domnului a fost cea care a ocrotit Grecia şi a ajutat la respingerea atacului trupelor italiene. Foarte mulţi soldați greci, care au luptat în acea bătălie, au mărturisit că o femeie, pe care au indicat-o ca fiind Maica Domnului, i-a încurajat şi i-a ocrotit.

³ Având în vedere importanţa pe care Biserica Ortodoxă Română o acordă acestei sărbători, am considerat necesar să alcătuim o predică pentru a fi inclusă în ediţia viitoare a volumului nostru intitulat: Luminile Marilor Sărbători ale Bisericii. Predici la Praznicele Împărătești (apărut, în primă ediţie, la Editura Basilica, Bucureşti, 2025).

⁴ Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Luna Octombrie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2025, p. 15.

⁵ R. Janin, La Géographie Ecclésiastique de l’Empire byzantin, Première partie. Le Siège de Constantinople et le Patriarcat œcuménique, Tome III. Les églises et les monastères, deuxième édition, publié avec le concours du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1969, p. 164.

⁶ Aristeides Papadakis, „Constantinople, Councils of: Local Council of 1351”, în: The Oxford Dictionary of Byzantium, Alexander P. Kazhdan editor in chief, volume 1, Oxford University Press, New York, 1991, pp. 516-517.

⁷ R. Janin, La Géographie Ecclésiastique de l’Empire byzantin, p. 167.

⁸ Cyril Mango, „Blachernai, Church and Palace of”, în: The Oxford Dictionary of Byzantium, volume 1, p. 293.

⁹  Pentru români, Vlaherne nu este un loc cu totul străin. Însuși numele cartierului a fost pus, în istoriografia românească, în legătură cu prezența vlahilor. Filologul Ilie Gherghel a propus, între mai multe ipoteze posibile, derivarea toponimului de la o comunitate de vlahi stabilită în apropierea Constantinopolului (A se vedea: I. Gherghel, „Câteva contribuțiuni la cuprinsul noțiunii cuvântului «Vlach»”, în: Convorbiri Literare, nr. 5-6, mai-iunie 1920, pp. 4-8). Certă este mărturia lui Pachymeres din secolul al 13-lea, potrivit căreia grupuri de vlahi, îndeosebi păstori de oi, erau răspândite într-un areal care se întindea aproape de la periferia Constantinopolului până la Bizye și chiar mai departe (A se vedea: Georgios Pachymeres, De Michaele et Andronico Palaeologis libri tredecim, ed. I. Bekker, 2 vol., Bonn, impensis Ed. Weberi, 1835, p. 106, r. 4-10). Din anul 2012, cu binecuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, la Biserica Vlaherne se săvâr­șește, în ziua de 1 octombrie, Sfânta Liturghie în limba română. Pelerinajele organizate de Patriarhia Română, prin Agenţia BASILICA TRAVEL, au adunat aici, de-a lungul anilor, un număr tot mai mare de credincioși, de la câteva zeci de participanți, la început, până la peste o mie în anii cei mai recenți.

¹⁰ Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, vol. IX, Luna Mai, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2025, p. 273.

¹¹ Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Luna Octombrie,
p. 15.

¹² Mineiul pe Octombrie, stihiri la Vecernia Mică de la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2021, p. 23.

¹³  Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea”, în: Glasul Bisericii, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1979, p. 946.

¹⁴ Mineiul pe Octombrie, Slavă... Şi acum..., la Vecernia Mică de la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, p. 23.

¹⁵  Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea”, p. 947.

¹⁶  Mineiul pe Octombrie, catavasie din Cântarea a 3-a, la Utrenia de la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, pp. 31-32.

¹⁷ Mineiul pe Octombrie, stihiră la Stihoavna de la Vecernia Praznicului Acoperământului Maicii Domnului, p. 28.

¹⁸  Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea”, p. 948.

    A se vedea şi Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Condacul 13, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, pp. 50-51: „(...) Caută la credinţa şi la umilința sufletelor noastre, acoperă-ne cu atotputernicul tău Acoperământ şi ne izbăvește de toate nevoile, iar în ceasul sfârșitului nostru să stai lângă noi, o, întru tot bună Stăpână, şi să ne izbăvești de chinurile cele pregătite pentru păcatele noastre, ca, mântuindu-ne, pururea să cântăm: Aliluia!”

¹⁹ Ceaslov, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2014, p. 161.

²⁰ Biblioteca John Rylands din Manchester a cumpărat în anul 1917 mai multe bucăți de papirus egiptean, printre care și una de 18 pe 9,4 centimetri, conți­nând textul în limba greacă al rugăciunii „Sub milostivirea ta”: „Ὑπὸ τὴν σὴν εὐσπλαγχνίαν καταφεύγομεν, Θεοτόκε. Τὰς ἡμῶν ἱκεσίας μὴ παρίδῃς ἐν περιστάσει, ἀλλ᾽ ἐκ κινδύνων λύτρωσαι ἡμᾶς, μόνη Ἁγνή, μόνη εὐλογημένη”. Apoi, în 1938, profesorul C. H. Roberts a publicat acest fragment, iar papirologii au datat că această rugăciune a fost scrisă în jurul anului 250. A se vedea, în acest sens: Michael Hesemann, Maria din Nazaret. Locurile, timpurile şi persoanele din viaţa ei, trad. din limba italiană de Pr. Dr. George M. Nicoară şi Daniel Hrişcă, Ed. Sapientia, Iaşi, 2021, pp. 355-356.

²¹ Mineiul pe Octombrie, Luminânda Praznicului Acoperământului Maicii Domnului, p. 37.