Minunea Sfântului Nicolae

Se spune că, demult, un preot misionar a plecat într-o călătorie și, trecând pe la marginea unui sat, și-a zis în sinea lui: Ar fi bine să mă opresc la prima casă. Poate Dumnezeu mă va învrednici să le fiu folositor cu ceva.

Și preotul a făcut după cum a gândit. A intrat în casă și le-a vorbit celor de acolo despre Dumnezeu. Locuința nu avea nici o icoană, iar preotul a chibzuit că nu se cuvine unei case de creștin să n-aibă o icoană la care proprietarii să se roage. Atunci a scos din traista sa câteva icoane și le-a explicat despre folosul cinstirii lor, cum să se închine și să se roage înaintea lor, cum să aprindă candela în fața icoanelor.

Preotul a plecat dăruind gazdei una din icoanele pe care le purta cu sine și și-a văzut mai departe de drumul său.

Creștinul care-l primise pe preot în casa lui, la prima sa ieșire în oraș, a cumpărat câteva icoane, fără să știe al cui chip este zugrăvit pe ele. A luat o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, fiindcă i-a plăcut mult dragostea cu care ținea femeia pruncul în brațe. A văzut o icoană a Sfântului Dimitrie, călare și cu sulița în mână, și s-a gândit așa: „Am să-l iau și pe acesta ca să-i alunge pe dușmani”. Zis și făcut. I-a stat în cale și icoana Sfântului Nicolae și, plăcându-i, a spus în mintea sa: „Am să-l iau și pe acest bătrân cu barbă albă!”

Terminându-și treburile la oraș, s-a întors acasă și a așezat icoanele în cui, pe perete. A aprins candela la Maica Domnului cu Mântuitorul, așa cum îl sfătuise preotul misionar, și s-a rugat în fața fiecărei icoane cum a putut și el.

Nu peste multă vreme, plecând din nou cu treburi în târg, la casa lui au ajuns niște hoți care au golit-o, luând tot ce au găsit. Au lăsat doar icoanele pe care nu știau să le prețuiască și despre care gândeau că nu vor lua prea mare lucru vânzându-le.

Când s-a întors omul nostru acasă și a găsit-o pustie de toată agoniseala lui, s-a dus la icoana Maicii Domnului și privind-o a zis: „Pe tine te iert, fiindcă Tu a trebuit să ai grijă de Prunc; să-L speli, să-L alăptezi, să-L porți în brațe. Înțeleg, ce era să faci mai întâi? Să te uiți la Prunc sau la hoți?

A mers apoi la icoana Sfântului Dimitrie și a spus: „Te înțeleg și pe tine, călărețule. Până să scoți tu calul din grajd, să pui șaua pe el și să-l pregătești de plecare, hoții deja erau departe”.

La urmă a ajuns și la icoana Sfântului Nicolae. Privindu-l cu asprime, a cuvântat: „Tu, bătrâne, ce ai făcut? Nu ai făcut nimic! De ce n-ai păzit lucrurile? Drept pedeapsă te voi scoate afară!” Apoi, a luat icoana ierarhului și scoțând-o afară a bătut un cui într-un pom aflat lângă casă și a agățat-o în el zicând: „Aici vei sta până vei aduce lucrurile înapoi!”

După câteva zile, dis-de-dimi­neață, la mijitul zorilor, au ajuns la casa prăduitului câțiva oameni cu o căruță încărcată cu vârf. Erau hoții care se întorceau cu bunurile furate. Punându-le jos, în fața casei și privind chipul Sfân­tului Nicolae din icoana aninată în copac, i-au zis gospodarului: „Ia-ți toate lucrurile înapoi. Moșul ăsta din icoană ne-a rupt în bătaie pentru ele și ne-a zis că dacă nu le aducem proprietarului lor, va fi vai și amar de sufletele noastre!” Zicând acestea, au fugit, cuprinși de frică mare. Sfântul Nicolae făcuse minunea și întorsese toate lucrurile furate.