Mircea Eliade şi misterul romanului „Maitrey“

La 29 ianuarie 1989 a murit personajul care a fost sursa de inspiraţie pentru romanticul roman de dragoste al literaturii române, „Maitrey“, scris de Mircea Eliade. Maitrey Devi, fiica lui Surendranath Dasgupta, l-a cunoscut pe tânărul Mircea Eliade pe când acesta era găzduit în casa tatălui ei, care îl medita la limba indiană.

Povestea de dragoste care a făcut generaţii întregi să viseze este învăluită în mister, noi având dreptul să credem orice versiune: a ei, prin care a negat orice apropiere, ba chiar a scris o carte („Dragostea nu moare“) ca să-şi repare „imaginea şifonată“ de romanul lui Eliade, sau a lui, care, de ce să nu recunoaştem, sună mai bine şi parcă mai credibil.

Să ne imaginăm puţin: un tânăr arătos, alb - deci exotic, privit prin ochii unei tinere indience -, locuieşte în casă cu o tânără visătoare, ale cărei poezii aveau să fie apreciate chiar de marele geniu al Indiei, Tagore. El pretinde că s-au iubit, ea că nu. Că a fost iubire consumată pe furiş, consumată sau doar imaginaţia înfierbântată a tânărului Mircea Eliade, care a aşternut-o apoi într-un roman devenit legendar, nu putem şti cu precizie.

Cert este că cei doi s-au întâlnit după mulţi ani, pe când Eliade era deja un savant recunoscut, profesor la Chicago. Maitrey a vizitat şi România, le-a cunoscut pe mama şi pe sora lui Eliade, precum şi pe marele sanscritolog Sergiu Al. George. Poate aşa a fost să fie - unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste româneşti să aibă ataşată pentru totdeauna o nelămurire parfumată, mai frumoasă decât o certitudine. (Dan Cârlea)