Mitropolitul Nestor Vornicescu, un om al istoriei

Om istoric de aleasă preţuire şi dăruire, vrednicul de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei a fost și va rămâne un reper în ceea ce privește teologia și cultura românească, lucrările sale fiind o mărturie a erudiției sale. Moştenirea sa culturală reprezintă o mărturie concretă a unei vieţi închinate cercetării şi jertfei pe Altarul Bisericii Ortodoxe.

Despre figura monumentală a ilustrului ierarh și om de cultură aflăm de la academicianul Virgil Cândea, la rândul său o figură monumentală a culturii românești: „Ca şi Petru Movilă, Înaltpreasfinţitul Nestor Vornicescu este moldovean de obârşie şi bun cunoscător al culturilor religioase române şi slavo-rusă. Devotat prin vocaţie studiului spiritualităţii ortodoxe, dar şi, prin opţiunea cercetării, trecutului Bisericilor creştine, membru de onoare al Academiei Române şi preşedinte al Comisiei naţionale de istorie ecleziastică, istoricul haghiograf a adunat cu veneraţie, acribie şi neprecupeţite strădanii mărturiile privitoare la viaţa şi opera marelui ierarh al Bisericii Răsăritului”.

„Veritabil istoric şi erudit cercetător”

Însemnările marelui Mitropolit prezintă forma descoperită a unui om gânditor, enciclopedic, plin de frământări şi de o devoratoare dorinţă de a scrie ceea ce s-a petrecut cu poporul nostru şi cum s-a dezvoltat el pe spirala timpului, având ca principală resursă credinţa ortodoxă stră­mo­șească. Era continuu preocupat şi absorbit integral de gânduri, idei, întrebări, concluzii, pe care le aşternea pe hârtie, frumos aranjate în dosare sau chiar carneţele de mână. Totul s-a păstrat în cel mai mic detaliu, începând de la caietele personale din seminar şi mai apoi din facultate: caiete pline cu însemnări, ciorne de predici, fragmente şi versuri, toate exprimând avântul marelui cărturar pentru munca asiduă de redescoperire a începuturilor.

Activitatea sa culturală şi isto­rică s-a dezvoltat din ce în ce mai mult, mai ales în ultimele decenii ale vieţii sale. Căutând să evoce şi să scoată la lumina tiparului din ce în ce mai multe dovezi istorice şi culturale, Mitropolitul Nestor argumenta realităţile istorice prin dovezi implacabile şi fără recurs. Multe din lucrările sale cuprind magistral temporalitatea istorică şi o sintetizează, concentrând-o testamentar spre viitor. Dorinţa şi eforturile sale de a scoate de sub colbul vremii începuturile şi rădăcinile naţionale şi spirito-culturale ale sale îl evidenţiază incontestabil ca „fiu al gliei române”, „veritabil istoric şi erudit cercetător, cu dragoste de neam şi de ţară” (Marcu Bănescu, Prezentări Bibliografice, în revista „Mitropolia Banatului” nr. 1-2/1984, p. 105).

„Primele scrieri patristice în literatura noastră”

În paginile lucrării sale de doctorat, Mitropolitul Nestor s-a dedicat studierii „Primelor scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV-XVI”. Lucrarea, de o complexitate şi elocvenţă deosebită, a fost apreciată de numeroşi istorici, teologi şi oameni de litere din ţară şi de peste hotare. Scriitorul Arthur Silvestri notează în revista „Luceafărul” că „această operă este în realitate o mult mai dezvoltată contribuţie cu înfăţişare savantă şi în materia pe care s-a fixat autorul, o adevărată sinteză cum istoriografic nu sunt prea numeroase în fond” (Vechimea literaturii noastre, în revista „Luceafărul” nr. 22/1985).

Efortul depus de către autor pentru a strânge numeroasele date şi surse istorice a fost de magnitudine colosală. Stau mărturie în acest sens numeroasele sale dosare, caiete şi scripte de mână, toate bine organizate şi categorisite într-o minuţioasă detaliere de amănunte, căutând prin aceasta să redea o cronologie cursivă şi autentică a scrierilor patristice. În consecinţă, „monografia realizată de dr. Nestor Vornicescu reprezintă o valoroasă contribuţie la istoria literaturii noastre vechi şi la istoria culturală a poporului român până la atestarea scrisului în româneşte” (Nicolae Ursu, Explorări în trecutul cultural al poporului român, în revista „Cronica” nr. 26/1986, p. 5).

Istorisiri despre zbaterile şi setea de libertate a poporului român

În „Originea românească a denumirii municipiului Craiova” şi „Descătuşarea 1821”, Mitropolitul cărturar vorbeşte despre evenimente importante din istoria poporului nostru. Printre numeroasele materiale şi xilogravuri strânse se numără şi inelul lui Tudor Vladimirescu, cu sigiliul „Dezrobirea”, adus la Mănăstirea Jitianu. Gravura de pe inel şi simbolismul acesteia, deosebit de importante din punct de vedere istoric, se găsesc descrise de istoricul Vasile Băran în revista „Contemporanul” (21 martie 1986).

Cartea „În Afara Legii”, semnată, de asemenea, de Mitropolitul Nestor, se dedică memoriei haiducului Ion Florea, „ţăran dârz din Drăgăneşti de pe valea Moldovei”, care luptă împotriva sistemului nedrept şi imparţial. Aici autorul exprimă simbolismul luptei milenare dintre bine şi rău, a curajului şi vitejiei românului împotriva vitregiei vremurilor apăsătoare ale acelui veac.
Prin munca asiduă cu care s-a încununat, Mitropolitul Nestor Vornicescu poate fi asemănat cu marii cronicari şi istorici ai poporului român care au imortalizat în scris firul roşu al istoriei. Pentru acestea şi altele mai mari decât acestea, rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească în pace „prinosul” nevoinţelor sale şi să-l odihnească de-a pururi în veşnicele Sale Lăcaşuri!

Mitropolitul Nestor Vornicescu s-a născut la 1 octombrie 1927 în comuna Lozova-Vorniceni (judeţul Lăpuşna, Republica Moldova) şi s-a stins din viaţă la 17 mai 2000, în Craiova, acolo unde a slujit ca Mitropolit al Olteniei timp de peste trei decenii. A intrat în viaţa monahală la Schitul Nechit, pentru a deveni frate la Mănăstirea Neamţ. Urmează atât Seminarul călugăresc de muzică bisericească, cât şi pe cel monahal superior. Devine călugăr în 1951. Urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, apoi pe cele de doctorat în teologie. În 1958 este hirotonit preot, pentru ca în 1962 să devină stareţ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, iar în 1966, stareţ la Mănăstirea Neamţ. Îşi completează studiile în Elveţia. În 1970 este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, iar în 1978 este înscăunat Mitropolit al Olteniei. (Ierom. Nicodim Macovei)