Moaştele Sfântului Sofronie, găzduite în Catedrala patriarhală din Bucureşti

Duminică, 23 noiembrie 2008, la Catedrala patriarhală din Bucureşti, au sosit moaştele Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului. Moaştele aduse de către Înalt Preasfinţitul Dionisie de Corint - Grecia - au fost primite în Catedrala patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu soborul slujitorilor catedralei. Moaştele Sfântului Sofronie vor rămâne în Catedrala patriarhală până mâine dimineaţă, la ora 10:00, când vor pleca la Galaţi, unde vor rămâne până pe 2 decembrie 2008, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României şi al municipiului Galaţi. Sfântul Sofronie a fost mare apărător al Ortodoxiei în secolul al VII-lea şi autorul multor cântări, rugăciuni şi scrieri liturgice.

Moaştele Sfântului Sofronie, aduse de delegaţia Bisericii Greciei condusă de către Înalt Preasfinţitul Dionisie de Corint, au fost primite pe Aeroportul internaţional „Henri Coandă“ de către o delegaţie a Patriarhiei Române, condusă de Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-Vicar Patriarhal, iar Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu soborul preoţilor şi diaconilor Catedralei şi cu câteva sute de credinicoşi au întâmpinat moaştele Sfântului în cântările acatistului. A avut loc un Te Deum, la finalul căruia Părintele Patriarh a ţinut un cuvânt de învăţătură prin care şi-a exprimat bucuria sosirii moaştelor Sfântului patriarh Sofronie şi a evidenţiat personalitatea teologică a acestui mare apărător al Ortodoxiei. „Trăim acum un moment de mare bucurie şi de binecuvântare, pentru că au sosit aici, în Catedrala patriarhală din Bucureşti, moaştele Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului care a trăit în a doua jumătate a secolului al VI-lea şi prima jumătate al secolului al VII-lea, între anii 550-638. A fost mare apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite, care învăţa că în Iisus Hristos este o singură voinţă, cea dumnezeiască, privând astfel persoana Mântuitorului de voinţa omeneasă. Sfântul patriarh al Ierusalimului, Sofronie, împreună cu Sfântul Maxim Mărturisitorul şi cu alţi sfinţi au apărat credinţa ortodoxă, integritatea persoanei Mântuitorului Iisus Hristos, ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, şi prin aceasta a arătat că atunci când un om se pune în legătură cu Dumnezeu, umanitatea lui nu dispare, nu este absorbită, nu este diminuată, nu este ştirbită, ci este păstrată în integritatea ei, dar este sfinţită, transfigurată de sfinţenia şi slava veşnică a lui Dumnezeu“, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre. „Sfântul Sofronie dezvoltă o teologie atotcuprinzătoare“ În continuare, Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că Sfântul Sofronie a îmbinat cunoştiinţele teologice cu arta oratorică, lăsând Ortodoxiei o deosebită moştenire liturgică şi teologică. „Acest mare sfânt părinte este un teolog deosebit de înzestrat de Dumnezeu, nu numai cu mult curaj, ci şi cu multă înţelepciune, care a îmbinat înţelepciunea teologică cu arta oratorică foarte bine cultivată şi cu arta poetică. Se vede aceasta mai ales din rugăciunile şi cântările sale liturgice pe care ni le-a lăsat ca moştenire. În primul rând, vedem frumuseţea teologiei sale liturgice în marea rugăciune a Sfântului Sofronie de la sfinţirea cea mare a apei, la sărbătoarea Bobotezei, rugăciune care cuprinde cosmosul întreg în Liturghie. Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, ca şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, arată, pe baza Sfintei Scripturi, că întreg universul aduce o liturghie Preasfintei Treimi, prin frumuseţea, prin ordinea, prin armonia sa. Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, dezvoltă o teologie cosmică, o teologie atotcuprinzătoare, nu una psihologistă sau una individualistă, ci una care arată că întreg cosmosul e chemat să devină Biserică al lui Hristos, să fie sfinţit“. După cum a mai spus PF Patriarh Daniel, Sfântul Sofronie al Ierusalimului este pentru noi un apărător al dreptei credinţe, dar şi un îmbogăţitor al vieţii liturgice prin rugăciunile sale, prin odele sale, prin cântările sale şi ne arată că trebuie să iubim Ortodoxia şi să o apărăm nu numai în vremuri paşnice, ci şi în vremuri de mare încercare. El a asistat la ocuparea Ierusalimului de către arabi şi cu înţelepciune a salvat valori preţioase ale creştinilor, atunci când Ierusalimul a fost, în 637, ocupat de arabi. Este un sfânt înţelept, un sfânt luptător şi în acelaşi timp un sfânt poet, teolog. Schimb cultural-bisericesc pentru apărarea Ortodoxiei Patriarhul românilor a subliniat, de asemenea, că momentul sărbătoresc al primirii moaştelor Sfântului Sofronie este prilej de bucurie şi de rememorare a relaţiilor cultural-bisericeşti ce au existat şi există de-a lungul veacurilor între toţi creştinii ortodocşi şi cetatea Ierusalimului, locul pătimirii şi Învierii Mântuitorului Hristos. „Sfântul care se află prezent aici prin moaştele sale, Sofronie, patriarhul Ierusalimului, ne face să ne gândim la legăturile noastre, ale tuturor creştinilor ortodocşi cu Ierusalimul, cetatea în care Hristos-Domnul a pătimit şi a înviat. Este locul cel mai sfânt al creştinătăţii, iar patriarhii Ierusalimului au fost ca nişte luminători de-a lungul timpului împreună cu patriarhii Alexandriei, ai Antiohiei, ai Constantinopolului şi cu alţii păstori şi arhipăstori ai Ortodoxiei. Biserica noastră are o legătură deosebită cu Patriarhia Ierusalimului, prin faptul că noi avem acolo o reprezentanţă a Patriarhiei Române şi un aşezământ pentru pelerini, la Ierihon, iar domnitorii Ţării Româneşti şi ai Moldovei au ajutat foarte mult Patriarhia Ierusalimului. În Ţara Românească s-au tipărit cărţi în limba greacă şi în limba arabă, aşa cum a făcut Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, pentru a ajuta pe patriarhii Ierusalimului care păstoreau şi credincioşi greci şi credincioşi arabi, dar în mod deosebit remarcăm faptul că şi patriarhii Ierusalimului, cât au stat în Ţările Române, mulţi dintre ei, care au fost învăţaţi, au apărat credinţa ortodoxă. Au tipărit cărţi pentru apărarea ortodoxiei la Iaşi, la Bucureşti şi prin aceasta s-a arătat solidaritatea între Ortodoxia românească şi Ortodoxia Ierusalimiteană. Ei ne-au ajutat din punct de vedere teologic, misionar, iar noi i-am ajutat din punct de vedere material, financiar. Astăzi, sute şi mii de credincioşi, conduşi de ierarhi, conduşi de preoţi de mir, de monahi, de stareţi, fac pelerinaje în Ţara Sfântă, la Ierusalim, şi avem o deosebită bucurie astăzi că un patriarh al Ierusalimului, Sfântul Sofronie, apărător al Ortodoxiei şi îmbogăţitor al cultului ortodox, se află aici prin bunăvoinţa IPS Mitropolit Dionisie de Corint. „Este mare nevoie de a arăta lumii întregi tezaurul spiritual al Bisericii Ortodoxe“ La finalul cuvântului său, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mulţumit Mitropolitului Dionisie de Corint: „Noi vă primim, Înalt Preasfinţite Părinte, ca pe un frate, ca pe un prieten al Ortodoxiei româneşti şi vă mulţumim că, în drum spre Galaţi, unde aţi fost invitat de către Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, cu prilejul sărbătorii închinate Sfântului Andrei, Apostolul cel dintâi chemat al lui Hristos şi ocrotitorul României, aţi binevoit să rămâneţi aici cu moaştele Sfântului Sofronie, timp de două zile, ca o mângâiere, ca o bucurie, ca o binecuvântare pentru credincioşii din Capitala României şi suntem recunoscători şi rugăm Hristos-Domnul să vă dăruiască sănătate, bucurie, pentru rugăciunile Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, şi ale tuturor sfinţilor. Bunul Dumnezeu să vă ajute să slujiţi în continuare panortodoxia, comuniunea tuturor bisericilor ortodoxe surori, pentru că astăzi este mare nevoie de a întări comuniunea ortodoxă, de a lucra pentru predicarea Evangheliei lui Hristos şi de a arăta lumii întregi tezaurul spiritual al Bisericii Ortodoxe, pe care noi îl moştenim de la sfinţi mari, luminaţi şi binecuvântaţi de Dumnezeu ca Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului“. „Sfântul Sofronie şi-a dăruit întreaga sa fiinţă Bisericii lui Hristos“ În continuare, IPS Dionisie, Mitropolitul Corintului, a subliniat că a venit în România cu moaştele Sfântului Sofronie, care s-a nevoit foarte mult pentru apărarea dreptei credinţe, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, şi a celorlalţi ierarhi ai Sinodului. „Ne aflăm aici, aducând împreună cu noi acest odor de mare preţ care constituie o binecuvântare şi bucurie duhovnicească pentru toţi care se află în cadrul Mitropoliei noastre, cinstitul cap al acestui mare ierarh al Bisericii noastre, care s-a trudit şi s-a nevoit foarte mult pentru apărarea dreptei credinţe. Această mare personalitate teologică şi duhovnicească, Sfântul Sofronie, şi-a dăruit întreaga sa fiinţă Bisericii lui Hristos şi harismele cu care l-a dăruit Dumnezeu le-a pus în slujba Bisericii pentru apărarea Bisericii şi a dreptei credinţe.“ „Biserica sfinţeşte întregul cosmos“ În continuare, IPS Dionisie a arătat că Sfântul Sofronie a fost un om foarte dinamic, cu multe cunoştinţe teologice, filosofice şi ale ştiinţelor vremii, care au contribuit la formarea sa intelectuală şi duhovnicească, pentru a fi capabil apoi să-L propovăduiască pe Mântuitorul Hristos ca pe singurul Izbăvitor şi Mântuitor al lumii, prin Biserica Sa. „În timp ce a suferit atât de multe, Dumnezeu l-a înzestrat şi l-a mângâiat cu această calitate de a oferi, la rândul său, multe daruri. Este oare Biserica altceva decât ceea ce dă sens vieţii noastre şi care contribuie la sfinţirea vieţii noastre? Prin Biserică are loc îndumnezeirea omului şi Biserica sfinţeşte întregul cosmos. Îngerii şi oamenii credincioşi constituie împărăţia Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în Duhul Sfânt. Aceasta doreşte şi urmăreşte Biserica lui Hristos şi aceasta şi oferă adunării credincioşilor pe care-i păstoreşte. Într-adevăr, în mod substanţial, Biserica oferă acestea tuturor oamenilor pe care îi vrea să fie uniţi, să trăiască în frăţietate. Şi, astfel, noi vă iubim pe dumneavoastră şi dumneavoastră iubiţi Biserica noastră din Grecia, pentru că avem acelaşi Părinte şi suntem membrii aceleiaşi familii creştine“, a spus Mitropolitul de Corint. În încheiere, conducătorul delegaţiei Bisericii din Grecia l-a felicitat pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române pentru activităţile liturgice şi cultural-bisericeşti, exprimându-şi bucuria venirii împreună cu moaştele Sfântului Sofronie. Apoi, moaştele Sfântului Sofronie au fost aşezate de către slujitorii Catedralei în partea stângă a bisericii, lângă celelalte sfinte moaşte, prezente în Catedrala patriarhală, credincioşii putând să se închine acestora până mâine dimineaţă, la ora 10:00, când vor pleca la Galaţi, unde vor rămâne până pe 2 decembrie 2008, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul României şi al municipiului Galaţi. ▲ „Mă rog Sfântului Sofronie cu nădejdea că va mijloci la Hristos şi la Maica Domnului“ Am stat de vorbă cu credincioşii veniţi duminică seara la Catedrala patriarhală, care şi-au exprimat bucuria primirii moaştelor Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului Maria Popescu, 54 de ani, patiser: „Cred că Dumnezeu m-a adus astă seară la catedrală. Vin foarte des să mă închin la moaştele Sfântului Dimitrie şi ale celorlalţi sfinţi şi tare mă bucur că în ultimul timp au venit în catedrala noastră şi sfinţi din Grecia. Nu cunosc foarte multe despre istoria acestor moaşte, dar mă rog Sfântului Sofronie, cu nădejdea că va mijloci la Hristos şi la Maica Domnului pentru mine şi pentru toţi cei dragi ai mei. Sfintele moaşte sunt un mare dar pe care îl are Ortodoxia şi prin care mulţi oameni primesc mângâiere şi vindecare trupească“ Cristian Nedelcu, 43 de ani: „Dăm slavă Domnului şi mulţumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că în toată această perioadă ne-am bucurat de prezenţa atâtor moaşte. Pentru noi, simplii credincioşi, moaştele sfinţilor sunt izvor de binecuvântare, de mângâiere, de pace şi de linişte sufletească. Avem nevoie şi astăzi de astfel de sfinţi, ca Sfântul Sofronie, care să apere Ortodoxia în tot locul şi în tot timpul“. ▲ Apărător al dreptei credinţe şi îmbogăţitor al cultului în secolele VI-VII Sfântul Sofronie s-a născut în cetatea Damascului, din părinţi dreptcredincioşi, Plintos şi Mira, în anul 550. Dăruit de Dumnezeu cu darul poetic, a făcut studii strălucite şi a ajuns profesor de retorică. Cu prilejul unui pelerinaj la Locurile Sfinte, a rămas în Mănăstirea „Sfântul Teodosie“ de lângă Betleem. Aici l-a cunoscut şi s-a împrietenit cu monahul Ioan Moshu, cunoscut pentru scrierea pe care ne-a lăsat-o - „Limonariul“ sau „Livada duhovnicească“. Alături de prietenul său, Sofronie a vizitat diferite centre mănăstireşti din Asia Mică, Egipt şi Roma. Sfinţii Ioan si Sofronie au părăsit Palestina de frica perşilor care năvăliseră şi s-au dus în părţile Antiohiei, pentru că, în vremurile acelea, Hosroe cel tânăr, împăratul Persiei, a năvălit cu război contra stăpânirii greceşti În anul 633, a călătorit la Alexandria, unde a scris minunile Sfinţilor Chir şi Ioan, şi la Constantinopol, pentru a-i convinge pe patriarhii celor două Biserici să nu accepte erezia monotelită, pe care împăratul Heraclie încerca să o impună. În anul 634 a ajuns patriarh al Ierusalimului, iar pentru apărarea învăţăturii ortodoxe despre cele două voinţe ale lui Hristos, a alcătuit o Antologie cu 600 de texte din Părinţii Bisericii, lucrare care nu s-a păstrat însă până în prezent. Moare în anul 638, la puţin timp după cucerirea Ierusalimului de către arabi. Cu puţin înainte de moartea sa, a reuşit să negocieze cu Omar I recunoaşterea libertăţilor civile şi religioase ale creştinilor şi evreilor în schimbul plătirii unui tribut. Sfântul Sofronie, care este pomenit de Biserica Ortodoxă pe 11 martie, a scris numeroase texte liturgice, omilii, texte teologice, hagiografice şi poetice şi rugăciuni, cum ar fi rugăciunea de la sfinţirea cea mare a apei, de la Bobotează; până în prezent s-au mai păstrat doar „Viaţa Sfintei Maria Egipteanca“, „Viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei“ şi „Viaţa Sfinţilor Doctori fără de argint Chir şi Ioan“.