Model de viețuire pentru creștini

Despre Sfântul Ierarh Nectarie știm că este un prieten și ajutor minunat al celor care îi cer mijlocirea. El aduce alinare şi mângâiere pentru greul zilelor moderne, dar şi vindecare de boli grele, rezolvare pentru probleme de nerezolvat în limitele omeneşti. A trăit modest și a înfruntat lipsuri, nedreptăți și boală. Om asemenea nouă, aproape ca timp şi spaţiu, el a devenit, prin modul cum şi-a asumat încercările vieţii, Sfântul Nectarie. Vas sfinţit şi devenit lucrător, îl simţim drept un dar al lui Dumnezeu pentru oameni.

Viața Sfântului Nectarie din Eghina este un model pentru noi, la fel cum este și lucrarea sa vindecătoare pentru oameni. Mulți dintre noi l-am cunoscut în momente de cumpănă din viața noastră, când și-a făcut simțită prezența în mod minunat. În timpul vieții, Sfântul Nectarie a avut de îndurat multă suferință, lipsuri și nedreptăți, dar le-a primit pe toate ca fiind purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Prin răspunsul său la încercările vieții a dobândit sfințenia, încât în prezent îi ajută pe toți cei care îi cer ajutorul, în marile ori micile lor necazuri. E prietenul tuturor, buni sau răi, credincioşi sau necredincioşi, creştini sau adepţi ai altor religii. Cel mai mult m-a impresionat mărturia credincioșilor care, neștiind nimic de acest sfânt, îl caută după ce Sfântul Nectarie li s-a arătat în vis, dăruindu-le rezolvare la problemele lor. Fie la Mănăstirea Radu Vodă ori la Catedrala Patriarhală din București, la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea, ori la biserici din Iași, Giurgiu, ori din Spania, Sfântul Nectarie își continuă lucrarea de ajutorare a oamenilor, așa cum a făcut-o în timpul vieții sale.

Acasă la Sfântul Nectarie

În prezent călătorim mai puțin din cauza restricțiilor impuse de pandemie, dar în anii din urmă mulți credincioși români participau în 9 noiembrie la sărbătoarea Sfântului Nectarie în Mănăstirea „Sfânta Treime” din insula Eghina, Grecia. Aici a trăit Sfântul ultimii ai vieții sale, de aceea locul are valențe spirituale deosebite. Încă păstrez în memorie un pelerinaj realizat în urmă cu câțiva ani acasă la Sfântul Nectarie. O asemenea întâlnire nu se uită niciodată. Împreună cu un grup de credincioși, am călătorit atunci prin intermediul BASILICA TRAVEL, Agenția de pelerinaje a Patriarhiei Române. În dimineaţa zilei de 9 noiembrie am ajuns în curtea Mănăstirii „Sfânta Treime”. Am intrat în liniște în biserica mare, care adă­postește mâna dreaptă a Sfântului Nectarie. Unii credincioși fac metanii, alții îngenunchează, ating racla cu diverse obiecte și își pleacă fruntea în semn de mulțu­mire. Mii de gânduri și speranțe ne umplu inimile. În taină, îi spunem Sfântului despre nevoile noastre și ale celor dragi. Am vrea să rămânem aici o veșnicie, dar ne grăbim pentru că vrem să vizităm și restul obiectivelor din această mănăstire.

Pe lângă biserica mare se conturează un drum șerpuit, printre tufe cu flori, care urcă spre biserica veche. Chilia Sfântului Nectarie ne vorbește despre smerenia lui. Un pat simplu, o cameră mică plină de icoane, câteva fotografii vechi și picturi cu chipul Sfântului Nectarie. Nimic opulent, nimic de prisos, totul simplu și modest. Timpul trece și trebuie să plecăm, lăsând în urmă un loc binecuvântat de Dumnezeu. Încă port în suflet bucuria și emoția că l-am vizitat pe Sfântul Nectarie la el acasă, în insula Eghina.

„Chip al smereniei”

Unul dintre elevii de la Seminarul Teologic din Rizareion îl descria astfel pe Sfântul Nectarie, care i-a fost profesor: „Îl vezi existând, trăind în lume, comunicând cu ea și în același timp simți că el nu aparține lumii acesteia, că nu are nimic comun cu ambițiile, cu așteptările și cu visurile oamenilor obișnuiți, care ne înconjoară. Se roagă neîncetat, ziua și noaptea, se roagă pentru mântuirea lumii și tinde mereu fierbinte spre veșnica Împărăție a lui Dumnezeu. Blând și îngăduitor, îi iubește pe toți și îi dezarmează pe cei vicleni cu privirea sa pură și nevinovată. Este om, dar trăiește în chip îngeresc. Dar oricât de multe ți-aș scrie despre acest chip al smereniei, mă tem că nu voi putea cuprinde mulțimea tainică a harismelor sale”.

Câștigarea sfințeniei nu este un lucru ușor. La o primă vedere, viața Sfântului Nectarie nu are nimic spectaculos. Asemenea oricărui om care și-a propus căutarea lui Dumnezeu și dobândirea mântuirii, s-a luptat cu multe greutăți. De-a lungul vieții sale a cunoscut din plin sărăcia, lipsurile, nedreptatea, umilința și boala. Dar toate acestea n-au fost decât binecuvântări care l-au condus pe drumul sfințeniei.

Sfinții fac parte din viața noastră

Mă opresc doar la o întâmplare din viața Sfântului Nectarie, care ne arată că sfinții fac parte din lumea noastră. În adolescență, Sfântul Nectarie a lucrat la un negustor de tutun pentru a se putea în­treține. A muncit o perioadă de timp numai pentru porția zilnică de mâncare. Necăjit și singur, într-una din zile s-a hotărât să scrie o scrisoare către „Mântuitorul Iisus Hristos din ceruri”. Așa se face că într-o dimineață de iarnă, un vecin l-a întâlnit înfruntând gerul pentru a trimite o scrisoare inedită. Destinatarul acestei de­peșe neobișnuite l-a intrigat pe vecinul care se oferise să-i ducă scrisoarea la poștă. Iată ce a aflat scris: „Către Domnul nostru Iisus Hristos, în cer. Hristoase al meu, hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat și mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reușit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ție. Robul Tău, Anastasie”. Impresionat, acest vecin i-a pregătit adolescentului un pachet cu haine călduroase de iarnă și l-a dus la poștă. În zilele următoare, l-a văzut îmbrăcat în hainele primite. Ochii copilului străluceau de bucurie, iar chipul avea o lumină tainică.

În București, credincioșii se pot întâlni cu lucrarea minunată a Sfântului Nectarie atât la Catedrala Patriarhală, cât și la Mănăstirea Radu Vodă. Unii oameni vin să-i ceară ajutorul, alții vin să-i mulțumească pentru darul primit. Alexandru ne-a mărturisit că pentru el Sfântul Nectarie este ca un prieten pe care se poate sprijini: „Pe mine Sfântul Nectarie m-a ajutat să mă las de droguri, de jocuri de noroc, de o lume a fantasmelor măririlor lumeşti şi de tot ce însea­mnă o viaţă la limita condiţiei umane. Am venit în casa lui din Bucureşti într-un moment în care viaţa mea era egală cu moartea... Nu ştiu dacă eu l-am descoperit pe Sfântul Nectarie sau mai degrabă el a alergat în întâmpinarea mea. M-a scăpat nu doar de lumea din care făceam parte, ci mai ales m-a ajutat să mă eliberez de închisoarea întunericului din mine. În acea zi, în care mai întâi mă luase salvarea pentru a mă reda vieţii, la Mănăstirea Radu Vodă m-a primit cu nesfârşită iertare şi îngăduinţă Sfântul Nectarie. A pus o luminiţă în mintea şi în sufletul meu, căci nu mai vedeam decât întuneric şi disperare”. Şi de atunci Alexandru e nelipsit de la întâlnirea cu Sfântul Nectarie din cadrul Mănăstirii Radu Vodă ori de la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Sfântul Nectarie, cel care în timpul vieții a trecut prin greutăți și nedreptăți, aude strigătul rugăciunii și tainic răspunde chemărilor inimilor noastre. În fața moaș­te­lor sale răspândite în întreaga lume, credincioșii își poartă gândurile, temerile, speranțele în taina sufletului lor. Pășim cu rugă tăcută, căutând, așteptând cu ochii plecați, dar cu inima deschisă la bunătatea lui Dumnezeu, Care ne oferă răspunsuri prin sfinții Săi.